Criptomonedele sunt bani digitali creați din cod de programare. O criptomonedă nu este emisă de nicio bancă sau autoritate centrală și de aceasta este practic imună la orice manipulare guvernamentală sau orice interferență a vreunei autorități statale. De data asta însă, lipsa reglementării nu aduce investitorului libertăți absolute, cât mai ales riscuri semnificative.

Tehnologia pe care se bazează criptomoneda are câteva caracteristici esențiale. În primul rând este ireversibilă: odată realizată, nicio tranzacție nu poate fi inversată, nu există nicio plasă de siguranță. Apoi, nici tranzacțiile, nici conturile nu sunt conectate la identități din lumea reală, totul este digitalizat, cu acces exclusiv prin intermediul internetului, conferind astfel un grad superior de anonimitate. Tranzacțiile au o „viteză globală”, sunt aproape instantanee și sunt confirmate în toată rețeaua în doar câteva minute. Nu există terțe părți implicate în verificare sau validare. Securitatea tranzacțiilor este dată de o criptografie bazată pe numere foarte mari, făcând imposibilă ruperea schemei. Soft-ul este gratuit și accesibil oricui.

Dar toate aceste caracteristici vin la pachet cu riscuri și vulnerabilități pentru investitorii în criptomonede. Accesul facil și nelimitat în platforme dau apă la moară speculatorilor care au generat o mare activitate de tranzacționare încercând să profite pe termen scurt de pe urma deținerii de monedă digitală. Riscurile tranzacționării criptomonedelor sunt legate în principal de volatilitatea acestora: schimbările neașteptate ale sentimentului pieței pot duce la mișcări bruște și brutale ale prețului, fiind posibile căderi de mii de dolari de la un moment la altul, așa cum de altfel s-a și observat recent. Cum am arătat mai sus, criptomonedele nu sunt susținute de o bancă centrală, de o organizație națională sau internațională sau de active sau alte credite, iar valoarea lor este strict determinată de valoarea pe care participanții la piață o acordă prin tranzacțiile lor, ceea ce înseamnă că pierderea încrederii poate duce la prăbușirea tranzacționărilor și la scăderea bruscă și considerabilă a valorii. Apoi, există riscul de fraudă cibernetică: cyber-infractorii pot intra în schimburi criptografice, pot scurge portofele criptografice și pot infecta computerele individuale furând criptomonede. Hackerii profită și de faptul că criptomoneda depinde în mare măsură de companiile nereglementate, nesupuse vreunui control intern adecvat, mult mai susceptibile la fraude și furt decât instituțiile financiare reglementate.

Unele țări pot împiedica utilizarea monedei sau pot declara că tranzacțiile încalcă reglementările împotriva spălării banilor, indiferent de implicațiile globale. Datorită complexității și naturii descentralizate a criptomonedelor (peste 1.000 create de la nașterea Bitcoin, în 2009 și până azi) și a numărului semnificativ de participanți - expeditori, destinatari (eventual spălători de bani), platforme de exploatare și tranzacționare, schimburi valutare, nu există o singură abordare în acest sens.

Pe de altă parte, în rândul doritorilor de „senzații financiare tari”, respectiv în rândul celor cărora își asumă cote mari de risc și se bucură - sau, după caz, plâng- în urma evoluțiilor spectaculoase ale cotației criptomonedelor, există temerea că reglementarea sporită ar afecta volumele și prețurile de tranzacționare, ar înăbuși inovația în crearea de criptomonede și ar determina participanții să fugă în jurisdicții mai puțin stricte. Dar cercetătorii arată că lucrurile nu stau chiar așa.

Preiau aici câteva observații exprimate de Brian Feinstein și Kevin Werbach, profesori Wharton College de studii juridice și etică în afaceri la Universitatea din Pennsylvania, care susțin că o reglementare mai strictă ar putea de fapt curăța industria de jucători de rea credință și ar putea genera mai multă încredere în piață, ceea ce ar fi astfel un factor semnificativ de creștere a sectorului. În ciuda îngrijorării unora că reglementările puternice ar diminua entuziasmul pentru cripto sau ar împinge tranzacționarea către mai multe țări „laissez-faire”, există puține indicii de cădere a prețurilor din cauza inițiativelor de reglementare și „nu există dovezi ale fugii de capital”, susțin Feinstein și Werbach. Cei doi au examinat mai multe piețe din întreaga lume să observe dacă reglementarea criptomonedelor produce scăderea prețului acestora, iar concluzia lor este „aproape întotdeauna nu”.

E drept că se observă scăderi ale prețurilor când țările adoptă măsuri de combatere a spălării banilor și acest lucru este evident în măsura în care tranzacționează oamenii care folosesc criptomonede din motive ilicite. Dar alte categorii de reglementări - regimul fiscal, legislația valorilor mobiliare, securitatea cibernetică și măsurile antifraudă - nu afectează volumul sau tranzacționarea, iar comercianții de cripto nu fug de jurisdicția respectivă pentru țări mai permisive. Autoritățile de reglementare ajută la temperarea prețurilor criptomonedelor atunci când curăță piața de activități ilegale și oferă astfel un mediu mai sigur investitorilor autentici.

Țările occidentale se îndreaptă spre o reglementare tradițională a valorilor mobiliare, în timp ce țări autoritare (vezi China, Turcia) interzic criptomonedele private, considerându-le o amenințare strategică. La rândul ei, Comisia Europeană își propune să sprijine dezvoltarea competitivă a sectorului financiar al UE și să ofere consumatorilor acces la produse financiare inovatoare, asigurând în același timp protecție consumatorilor și stabilitate piețelor. În septembrie 2020, Comisia Europeană a prezentat strategia privind finanțele digitale și propuneri legislative privind criptoactivele și reziliența digitală. Dar propunerea este încă în discuție, fiind supusă procesului co-legislativ și, prin urmare, consumatorii nu beneficiază în prezent de niciuna dintre garanțiile prevăzute în propunerea respectivă, deoarece aceasta nu este încă adoptată ca legislație UE.  

În acest context, Autoritatea de Supraveghere Financiară reamintește investitorilor români gradul mare de risc și caracterul speculativ al criptomonedelor. Acestea nu sunt încă reglementate, nefiind considerate instrumente financiare, așa cum acestea sunt definite de Legea nr. 126/2018 privind piețele de instrumente financiare. În acest context, ASF avertizează consumatorii români că în tranzacțiile cu criptomonede nu beneficiază de protecția și garanțiile asociate cu serviciile financiare reglementate.

Daniel Apostol