Guvernarea României este fantezia micilor caractere ale „marilor” oameni ai statului care „fac zilnic țărâna praf” (to make the dusty dust). Expresia neaoș românească vrea să arate că de fapt, practic, nu fac nimic. Nouă luni întreaga țară a fost aruncată - fără voia ei - în bătaia pentru conducerea liberală, apoi încă două-trei luni aruncată în lupta pentru guvernare, o luptă plină de orgolii care au luat mințile tuturor celor care trebuiau să stea cu mintea la dureroasele probleme de zi cu zi. Țara a continuat să se afunde în gaura neagră a crizei economice și a crizei de sănătate. De aproape un an de zile, din cauza trâmbițelor politicianiste nu s-au mai auzit nici sirenele ambulanțelor, nici strigătele disperate ale oamenilor simpli, nici vocea economiei. Iar când trâmbițele vor fi încetat și praful politic se va fi așezat, românul simplu se va trezi acolo unde fusese de fapt aruncat de liderii politici: în colbul străzii. Acolo, omul își așteaptă înfrigurat rândul la un medic, acolo își plânge mortul care nu a mai ajuns pe vreun pat de spital, acolo face coadă la vaccinat și tot acolo își numără cu îngrijorare leafa din ce în ce mai subțiată de inflația care-i accelerează adâncirea în sărăcie.
În tot occidentul, redresarea economică este o realitate tangibilă în viața fiecărui european, iar succesul campaniilor de vaccinare eliberează oamenii de disconfortul măsurilor restrictive anti-pandemice și le reconstruiește astfel prosperitatea. Numai pentru România stoparea pandemiei și redresarea economică rămân o iluzie dată pe la nasul nostru de un stat care și-a întors de mult fața de la cetățean. România a rămas astfel acoperită de o altfel de cortină de fier: o cortină în spatele căreia e lovită de cel mai mortal val al pandemiei de coronavirus, o cortină care ascunde sărăcia omului simplu, care favorizează sărăcia educației și sănătății naționale și o cortină pe după care se exhibă zi de zi nimicnicia clasei politice și sărăcia intelectuală a oamenilor mici care „s-au ales” să facă „fapte mari”. Instabilitatea în guvernare demonstrată de perindarea a cinci guverne în cinci ani scoate la lumină incapacitatea în rezolvarea tensiunilor politice înrădăcinate, care crește “riscurile unei paralizii politice și legislative prelungite”.
O astfel de paralizie legislativă are ca efect și creșterea explozivă a prețurilor la gaze și la energia electrică. România are șansa unor importante zăcăminte de gaze naturale în subsolul Mării Negre și posibilitatea de a avea parteneri economici semnificativi interesați să investească în exploatarea acestora, ceea ce ar conferi țării un grad sporit de securitate energetică. Dar paralizia legislativă ține pe loc legea care ar favoriza începerea exploatării gazelor naturale din subsolul Mării Negre și aruncă, astfel, țara noastră într-un carusel al prețurilor extreme la gaz natural și la energie electrică, un carusel care are ca motor mai ales interesele monopolurilor răsăritene.
Pe Pământ încă mișunăm cei aproape 8 miliarde de „oameni ai hidrocarburilor” și de aceea ce se întâmplă în fiecare clipă cu fiecare moleculă de petrol (țiței sau gaze naturale) ne afectează direct pe toți. Toți resimțim în propriul buzunar cât de greu atârnă hidrocarburile (ca să includ aici și cărbunii) în economia noastră, chiar dacă astăzi mulți milităm pentru decarbonizare și energii regenerabile. Petrolul și inflația sunt strâns legate între ele, țițeiul și gazele naturale fiind un aport major în economie: sunt utilizate în activități critice, cum ar fi transportul, producerea de energie electrică și încălzirea locuințelor. Și atunci când crește costul de intrare într-un lanț economic, la fel se întâmplă și cu costul produselor la finalul lanțului.
În România, rata anuală a inflaţiei a urcat la 6,3% în septembrie (față de 5,3% în august), iar cel mai mult au crescut prețurile la energie electrică, gaze și combustibili. În zona euro, rata anuală a inflaţiei a urcat luna trecută la cel mai ridicat nivel din ultimii 13 ani, iar saltul inflaţiei s-a produs mai ales pentru că preţurile la energie s-au majorat cu două cifre: 17,4%. Și în SUA inflația rămâne la cel mai înalt nivel lunar de la criza financiară din 2008 și pe măsură ce industria petrolului și a gazelor încearcă să recâștige valori pre-pandemice, Rezerva Federală (Fed) continuă să extindă oferta de bani, iar asta s-ar putea traduce prin inflație în exces - hiperinflație.
În Europa, lipsa gazelor naturale toarnă gaz pe focul inflației și face energia inaccesibilă pentru milioane de cetățeni. Agenția Internațională pentru Energie (AIE) arată că „lipsa acută de aprovizionare cu gaze naturale, gaze lichefiate și cărbune care rezultă din relansarea redresării economice globale a declanșat o creștere precipitată a prețurilor pentru aprovizionarea cu energie și declanșează o trecere masivă la produsele petroliere”. Potrivit AIE, deficitul acut de gaze naturale se răspândește pe alte piețe și în economia globală în general, iar prețurile mai mari ale energiei „se adaugă presiunilor inflaționiste care, alături de întreruperile de energie electrică, ar putea duce la scăderea activității industriale și la o încetinire a redresării economice”.
În Europa, inflația (sau chiar hiperinflația) strâns legată de petrol (și energie) aduce la putere un imperiu al sărăciei, în pofida promisiunilor de trai verde și prosper făcute permanent de actuala Comisie Europeană. Milioane de oameni din blocul comunitar (și regăsim aici milioane de români, din păcate) suferă de sărăcie generată de preţurile tot mai mari la energie, iar numărul acestora va continua să crească, a avertizat deunăzi chiar comisarul european pentru locuri de muncă şi drepturi sociale, Nicolas Schmit. Potrivit lui Schmit, Comisia Europeană „ar putea ajuta” ţările membre să limiteze impactul preţurilor foarte mari la energie electrică asupra populaţiei, dar „obligaţia de a lua măsuri revine” în primul rând guvernelor naţionale.
Așa că până să vină ajutorul comunitar de la Bruxelles ar trebui să primim ajutorul guvernului de la București. Dar cine de la București știe și poate să oprească gazul turnat pe focul inflației? Care Guvern? Când praful politic se așează, sare în ochi praful cu care este acoperită întreaga societate românească.
Daniel Apostol
