După ultimele sondaje de opinie realizate în lumea afacerilor, principalele îngrijorări ale conducătorilor de companii sunt pandemiile (52%), amenințările cibernetice (47%), reglementarea excesivă (42%), incertitudinea privind politicile publice (38%) și creșterea economică incertă (35%), arată un recent studiu PwC. Așadar, nu numai pandemia sperie. Economia reală se teme și de felul în care guvernele reacționează la criză (supra-reglementare, suprataxare). Teama multora este că modificările de politică fiscală cauzate de majorarea nivelului datoriei publice din timpul pandemiei ar putea determina o creștere în perioada post-pandemică a obligațiilor fiscale totale ale organizațiilor.
Stimulii fiscali acordați de guverne în ultimele 12 luni au avut misiunea de a menține pe linia de plutire multe sectoare economice și multe lanțuri de aprovizionare, de a conserva joburi și de a salva de la moarte zeci de mii de firme a căror cifră de afaceri s-a prăbușit spre zero din cauza blocajelor impuse de state în scopul combaterii pandemiei. Dar tot aceleași măsuri de stimulare fiscală au provocat și o deteriorare a indicatorilor fiscali ai tuturor statelor și o creștere a datoriei publice. Dezechilibrele bugetare și acoperirea datoriilor publice vor deveni o prioritate, dar și o povară politică și economică semnificativă în următorii ani.
Este evident că, politic vorbind, e dificil de impus o reducere a cheltuielilor publice într-o perspectivă apropiată, în contextul în care tocmai nivelul sporit al cheltuielilor publice ține economia reală pe linia de plutire. Mai mult, pandemia ne-a scos în evidență necesitatea creșterii cheltuielilor publice în multe sectoare, mai ales în domeniul asistenței medicale, dar nu numai aici. Economistul Simon Johnson comenta recent că, în contextul în care pandemia e departe de a se termina, lumea are nevoie urgentă de un nou sistem de sănătate global, așa după cum, în urma crizei din 2008, lumea a avut nevoie de un nou sistem financiar.
Analogia cu criza din 2008 și cu modul de intervenție a statelor este des discutată. După criza financiară mondială din 2008, s-au alocat resurse considerabile pentru a face sistemul financiar mondial mai sigur. Mohamed A. El-Erian (fost președinte al Consiliului Global de Dezvoltare al președintelui american Barack Obama, timp de 4 ani consecutivi numit unul dintre primii 100 de gânditori globali ai politicii externe) spune că după criza financiară mondială din 2008, guvernele economiilor avansate au jurat că nu vor mai lăsa niciodată sistemul bancar „să țină ostatică politica, darămite să amenințe bunăstarea economică și socială”. Dar azi, treisprezece ani mai târziu și în plină criză provocată de pandemie, se vede că o bună parte a finanțării riscă acum să strice ceea ce ar putea fi o recuperare incluzivă și durabilă din groaznicul șoc COVID-19.
Cu toate acestea, este bine știut faptul că optimismul este tendința omului de a vedea latura pozitivă a lucrurilor, dar este și atitudinea celui ce privește cu încredere viața și viitorul. În economie, optimismul este sinonim cu încrederea, esențială pentru bunul circuit al banilor. România pare să se bucure de un număr din ce în ce mai mare de optimiști care plasează evoluția economiei autohtone în topul revenirii la nivel european. Să vedem mai întâi datele: conform INS, PIB-ul României a înregistrat în primul trimestru al anului un salt de 2,8 % față de trimestru IV 2020, iar principalii parteneri financiari externi văd într-o lumină foarte bună evoluția economiei românești până la finalul acestui an. Banca Mondială proiectează un avans al PIB-ului autohton de 6% în 2021, iar FMI estimează o redresare economică puternică, cu un salt al PIB de 7%. Potrivit previziunilor economice de primăvară ale Comisiei Europene, România va avea o creștere economică de 5,1% în 2021 și de 4.9% în 2022.
Cuvântul cheie care pare să stea la originea acestor cifre este tocmai „încrederea”: „Șocul generat de pandemie a fost gestionat cu succes, iar toate aceste eforturi au dus la creșterea nivelului încrederii, atât de necesară ca să putem trece cu bine prin această criză”, spunea Andrei Cionca, CEO Impetum Group, comentând recenta ediție a studiului CONFIDEX care măsoară încrederea managerilor români în economie. Datele studiului arată că, după șocul inițial al pandemiei, economia României a înregistrat o creștere permanentă, fără turbulențe, bazată pe opțiunea strategică a managerilor pentru creșterea productivității, în detrimentul celor ce optează pentru reducerea costurilor. Și cifrele privind atitudinea față de investiții sunt corelate cu înclinarea spre o mai mare productivitate. Evoluția din ultimul an al indicelui CONFIDEX denotă un optimism în creștere, dar fluctuant, marcat nu numai de criza pandemică în sine, cât și de alți factori care influențează economia.
Încrederea în economie este o concluzie prezentă și în cercetarea recentă a PwC, care arată că optimismul directorilor generali din România privind revenirea economiei globale a atins cel mai ridicat nivel din ultimii zece ani, 60% dintre respondenți considerând că situația economică se va îmbunătăți în următoarele 12 luni. În următorii trei ani crește gradul de optimism în privința majorării numărului de angajați, opt din zece manageri generali din România estimând o creștere a numărului de locuri de muncă nou create. Potrivit raportului CEO Survey 2021, deși anxietatea privind pandemia încă nu a dispărut și rămâne pe primul loc în topul amenințărilor pentru creșterea economiei și a companiilor atât pe plan global, cât și în țara noastră, directorii generali din România se dovedesc a fi mai optimiști decât în anii anteriori, dar totuși ceva mai prudenți în previziuni decât omologii lor de la nivel global (76%) și din Europa Centrală și de Est (64%).
Dar redresarea economică privită cu mult optimism de liderii din business trebuie să se facă rapid resimțită și în gospodăriile individuale și în viața economică a fiecărui om simplu. Eforturile de recuperare din criza generată de pandemia de coronavirus trebuie să ofere o protecție socială cuprinzătoare, să asigure rapid vaccinurile pentru cât mai mulți oameni și să alimenteze încrederea acestora în ziua de mâine. Cu cât mai mulți optimiști vom avea în rândul populației active, cu atât mai mult încrederea va transpune „creșterea economică” în „dezvoltare” și „bunăstare”.
Este necesar ca oamenii să conștientizeze acum un efort susținut atât pentru eradicarea COVID-19, cât și pentru a le fi întărit sistemul sanitar în fața altor posibile pandemii. Este însă nevoie și de un efort politic înțelept, care să faciliteze o redresare economică puternică și rapidă și care să îndepărteze amenințarea la adresa bunăstării economice și fricile conducătorilor de companii. Temeri sunt destule, optimism avem, iar speranța moare ultima.
Daniel Apostol
