Să lucrezi cu diverse culturi la birou poate constitui o provocare, având în vedere că succesul poate fi definit în mod diferit și în funcție de cultură. Așadar, să aprofundăm puțin diferențele dintre angajații români și cei olandezi. La ce se poate aștepta un manager olandez în România? Și cum îl privesc angajații români pe managerul olandez? Nimeni mai potrivit să răspundă decât olandezul Ewout van den Engel (1983), autorul cărții recent publicate Samenwerken met Roemenen (Lucrând cu românii), care oferă o perspectivă exact asupra acestui aspect. În prezent, Ewout oferă publicului NRCC înțelegerea și informațiile sale pe acest subiect. Ne-am văzut cu el pe terasa însorită a unei cafenele din parcul Cișmigiu din București, aflat în plin spectacol tomnatic.

„Am găsit zilele trecute online un articol din 1999, despre o firmă IT din Olanda care s-a extins în România în 1997, atrasă de forța de muncă mai bine calificată și de costurile reduse cu mâna de lucru. Directorului acestei companii nu i-a scăpat faptul că angajații români aveau nevoie de mai multă îndrumare, iar el se lupta să-i facă să lucreze la potențialul maxim. Aceasta este o situație tipică între olandezi și români”, spune Ewout.

Cu frunzele colorate plutind din copaci și o castană izbindu-se de trotuar din apropiere, l-am întrebat ce anume l-a împins să scrie această carte.

„Când m-am stabilit la București din motive profesionale, începând cu anul 2016, am observat de-a lungul anilor că managerii români fac față cu greu întrebărilor istețe și criticilor venite din partea angajaților lor. În Olanda, însă, acestea sunt trăsăturile unui angajat excelent. Cu timpul am devenit tot mai curios și, având pregătire academică în Artă & Cultură, am început să caut studii interculturale disponibile. Acestea au constituit ulterior fundamentul cărții mele.”

Dacă olandezii tot sunt obișnuiți cu întrebările critice, hotărâm să ne încercăm norocul: „Ați început cu un exemplu tocmai din 1997, adică de mai bine de douăzeci de ani. Cum de îl considerați relevant și astăzi?”

Ewout dă din cap înainte să soarbă o gură de cafea. Când pune jos ceașca, are și răspunsul pregătit: „Știm din literatură că o cultură se schimbă foarte lent, iar douăzeci de ani nu înseamnă atât de mult. Am stat de vorbă pentru cartea mea cu mai mulți membri olandezi ai NRCC, care au afaceri în România de mai bine de zece ani. Ei au remarcat că aptitudinile angajaților români s-au îmbunătățit în această perioadă, însă au nevoie în continuare de îndrumare pentru a lucra bazându-se mai mult pe ei înșiși, mai orientați către clienți, și mai în concordanță cu obiectivele companiei. Acest mod de lucru le vine mai natural olandezilor.”

Un nor trece prin dreptul soarelui și aruncă brusc o umbră, aducând o notă mai dramatică decât ne-am dorit întrebării: „Ce vreți să spuneți cu «modul olandez de lucru»? Ce este în neregulă cu felul în care procedează românii?”

„Modul olandez de lucru implică să vrei ce e mai bun pentru compania ta, indiferent dacă ești femeia de serviciu sau directorul. De asemenea, ierarhia este doar la nivel funcțional. Asta înseamnă că femeia de serviciu are toată libertatea să-i împărtășească directorului părerea sa despre companie, iar directorul trebuie să țină cont de părerea ei, într-o oarecare măsură. În România, îngroșând nuanțele, angajații vor să-și ia salariul, iar conducerea vrea ca firma să aibă succes. În plus, nu este de așteptat ca femeia de serviciu și directorul să interacționeze. Așadar, dacă vei pune un manager olandez nepregătit în fruntea unei firme românești, el se va aștepta la un flux de idei și păreri, însă tot ce va vedea sunt fețe care-l aprobă.”

L-am întrebat dacă așa decurg lucrurile de obicei în interacțiunea dintre olandezi și români.

„De fapt, este un proces continuu de facilitare reciprocă: românii vor învăța să lucreze mai mult ca olandezii, iar olandezii vor învăța să conducă ceva mai mult ca românii.”

Ne-am luat rămas-bun în timp ce o altă castană se lovea de trotuar, iar soarele tomnatic atingea frunzele căzătoare din parcul Cișmigiu.

Share

Share