Pandemia COVID nu a afectat doar afacerile din industria ospitalității și de evenimente, care sunt cele mai la îndemână și vizibile victime, cu un număr mare de persoane afectate direct. Mai puțin evidentă pentru oameni, penuria globală de cipuri semiconductoare a dus la probleme uriașe de producție pentru fabricile de automobile din întreaga lume, multe dintre acestea fiind nevoite să oprească producția pentru anumite perioade de timp, înregistrând pierderi mari.
Această a doua criză a stârnit reacții nu doar din partea Uniunii Europene (în luna martie Comisia a prezentat Compasul Digital, stabilind obiectivul de a construi o fabrică de semiconductori pentru cipuri de 2nm), ci chiar din partea României. Într-o inițiativă fără precedent, cercetători universitari de top și mari companii cer statului să elaboreze un plan care să pună România pe harta mondială a producătorilor de cipuri, relatează presa. Companii precum Continental Automotive România, Infineon Technologies România, NXP România, Simea (Siemens) Sibiu, AlfaRom, profesori de la universități din țară și experți de la Institutul de Cercetare în Microtehnologie ar fi în fruntea acestei idei, afirmând că România este bine poziționată pentru a contribui eficient la planurile ambițioase ale UE, având în vedere realizările recente din domeniul high-tech. Accesibilitatea fondurilor, costurile sub media europeană și forța de muncă bine pregătită sunt alte avantaje.
Înainte de 1989, în România existau linii de producție de cipuri; de atunci, industria a dispărut complet, dar competența există, crede președintele interimar al grupului de inițiativă, profesorul Gheorghe Ștefan, potrivit republica.ro - România ar putea proiecta cipuri și ar putea fabrica plăci de siliciu. „Europa ne va da bani, dar este nevoie de o decizie politică”, a spus el.
Bine ar fi să fie atât de simplu.
Proiectarea cipurilor și producerea lor sunt două lucruri foarte diferite. Pe scurt, proiectarea este mai ușoară și mai puțin costisitoare, în timp ce procesul de producție este extrem de specializat și costisitor: faptul că Coreea de Sud vrea să cheltuiască 450 de miliarde de dolari - aproximativ dublul PIB-ului României - în următorul deceniu pentru producția de cipuri arată cu ce ne confruntăm.
Apoi, afacerea producției de semiconductori s-ar putea dovedi o pălărie prea mare nu doar pentru România, ci și pentru UE: grupul german de reflecție pe probleme digitale Stiftung Neue Verantwortung avertizează într-un studiu că „lipsa unor modele de cipuri de ultimă generație în UE se traduce direct într-o cerere minusculă pentru producția de cipuri de ultimă generație pe bază de contract, așa că înainte de a investi în partea de aprovizionare ... Europa trebuie să creeze cerere prin investiții substanțiale în propriile capacități de proiectare de cipuri.”
Experiențele anterioare în proiecte internaționale științifice - un caz elocvent este ratarea proiectului ELI- nu arată nici ele prea bine din perspectiva unui proiect extrem de complex precum o fabrică de cipuri.
Dar simplul fapt că oameni din industrie și din știință au reușit să adune energia necesară pentru a face o propunere serios documentată este în sine o realizare.
Alex Gröblacher
