„Din prima clipă m-am simțit de parcă ne cunoșteam de mult. Am discutat ca vechi prieteni. Ne tachinăm, așa cum fac oamenii care nu se tem că vor fi înțeleși greșit. O rară virtute constatată aproape imediat: toți mai întâi făceau și pe urmă vorbeau.

În țara în care trăiesc eu (Grecia), vorbele prisosesc și faptele urmează; uneori vorbele rămân orfane, nu sunt însoțite de fapte corespunzătoare.”

Cu această scurtă dar la obiect introducere avea să își înceapă discursul scriitoarea Sofia Nikolaidou, cu ocazia vizitei ei la București, în iarna lui 2019, invitată de Asociația Culturală Nostos a Grecilor din România, pentru prezentarea către publicul român și elen, a activității sale literare.

Romanul de debut pentru traducere și adaptare în limba română „Astă-seară nu avem prieteni” – mărturisește autoarea – „asociază aventura istorică a unei țări, a țării mele, cu viața la cald”. Se desfășoară de-a lungul unui secol de istorie aproape contemporană. Vorbește despre lucruri pe care le știm bine în Europa: ocupația, colaboraționismul, instruirea și ierarhia academică ce sfărâmă destine, politică, dar și sângele vărsat, care ne obligă, chiar mai mult decât ideile, să alegem tabăra.

Salutat cu entuziasm de critică la apariție, romanul Sofiei Nikolaidou acoperă temporal mai multe decenii din istoria modernă a Greciei, de la anii ocupației naziste, până la manifestațiile din decembrie 2008.

O galerie de personaje din toate categoriile sociale, de la oameni simpli la universitari, doctoranzi, ocupanți germani și de toate vârstele, de la școlari, studenți la bunici, sunt actorii unei drame care se derulează în ritm alert și invită cititorul s-o parcurgă cu sufletul la gură.

Scena dramei colective, dar și a dramelor personale ale protagoniștilor, este orașul Salonic, al doilea oraș al Greciei, Salonicul din anii războiului, cu lagărul nazist și cartierul evreiesc pustiit, cu biserica Sfânta Sofia transformată în școală, dar și Salonicul anilor `80 și al primului deceniu al noului secol, Salonicul studenților și profesorilor de la vestita Universitate Aristotel.

„Nutresc speranța că pentru cititorul român, care a trăit pe pielea lui tăvălugul Istoriei sau a auzit de la părinți despre grozăviile care s-au întâmplat în țara lui, multe dintre acestea îi vor părea cunoscute și îl vor îndemna la reflecție.

De altfel, de pe când trăiam în peșteri până azi, când ne-am lansat pe Marte, nu s-au schimbat prea multe: ne îndrăgostim, iubim, urâm, căutăm binele, săvârșim răul, întindem mâna, îmbrățișăm, ne luptăm. Hainele și casele poate s-au schimbat, însă sufletul nostru, esența noastră umană, eul nostru mineral încă păstrează ceva din fiorul vechilor oameni care se strângeau în jurul focului că să asculte o poveste.

Haideți să vă spun o poveste, așadar.’’

Câteva cuvinte despre autoare:

Sofia Nikolaidou a studiat filologia clasică la Universitatea Aristotel din Salonic, unde a susținut și doctoratul.

Între distincțiile primite se numără Premiul de Stat pentru Literatură acordat unui scriitor care promovează dialogul pe teme sociale sensibile, conferit în 2015 pentru lucrarea „Bine și azi”.

Anamaria Diaconescu, Director HRCC

Share

Share