Mulți ani la rând, consumul a fost parașuta de siguranță pentru creșterea economică susținută a României. Avansul considerabil al PIB înregistrat până în debutul pandemiei și introducerea lockdown-ului putea fi o „moștenire” valoroasă care să stea la baza unei recuperări economice rapide și la realizarea unei dezvoltări durabile. Dar încă de dinainte de căderea economică provocată de pandemia Covid-19, „zborul” economiei românești era amenințat deja de „subțirimea” modelului său economic.
Am mai scris aici cum am intrat în capcana crizei economice ducând în spate povara unor deficite majore: deficit bugetar, deficit de cont curent, deficit de forță de muncă, deficit de infrastructură, deficit de pregătire profesională corect adecvată necesităților „noii economii”, deficit de încredere, deficit de dezvoltare față de restul statelor membre UE. Modelul de creștere face diferența, iar accelerarea consumului în absența investițiilor nu poate aduce o redresare economică sănătoasă și nici nu ar putea așeza fundația unei dezvoltări durabile. Guvernul de la București mizează foarte mult (poate prea mult) pe realizarea unor alte cifre macroeconomice și pe cele câteva zeci de miliarde de euro pe care le-am primi de la Uniunea Europeană pe baza Planului Național de Redresare și Reziliență. Proiectul de buget pe 2021 este configurat pe o creştere economică de 4,3% pentru 2021 și cu un vârf în anul 2023 de 5%, semnificativ mai mare comparativ cu previziunile europene. Pentru anul 2021, investițiile sunt estimate la 5,5% din PIB, mai mari cu 8,3 miliarde lei ca în anul 2020 (când au fost de 53,08 miliarde de lei sau 5,1% din PIB, iar din totalul investițiilor, 32,1 miliarde de lei vor fi din fonduri europene și restul de 29,3 miliarde lei din fonduri naționale. Guvernul promite investiții masive care să asigure o creștere economică susținută și care să înlăture pericolul unei înșelătoare reveniri economice bazată numai pe consum. Dar, odată cu realizarea campaniei naționale de vaccinare și ridicarea restricțiilor impuse de combaterea pandemiei, este de așteptat ca și consumul privat să își revină puternic din a doua jumătate a anului 2021. Totodată, investițiile vor rămâne puternice peste orizontul prognozat, susținut de sectorul construcțiilor și se așteaptă ca exporturile să își revină în contextul îmbunătățirii condițiilor economice ale principalilor parteneri comerciali ai României.
Dar principala amenințare pentru economia privată, antreprenorială sau multinațională, este astăzi dispariția forței de muncă. România pierde constant forța de muncă, atât din cauza migrației acesteia (e drept, limitată momentan de restricțiile aduse de pandemie), cât și din cauza îmbătrânirii constante a populației, iar oferta nu ține pasul cu nevoile în continuă schimbare ale economiei. Atenți la neajunsurile vieții de zi-cu-zi, pierdem din vedere amenințările cu privire la viitor. Trăim pe împrumut fără să mai oferim nicio garanție că vom returna creditul vreodată. Mai mult, de prea multă vreme încoace, cheltuim astăzi banii pe care îi vor produce generațiile viitoare. Iar potrivit datelor științifice, cei ce cheltuim banii din viitor suntem astăzi mult mai mulți față de cei care vor mai fi în țară să ne plătească datoriile. Nația română e pe zi ce trece mai săracă. Dar tragedia e că nu pierdem doar bani și prosperitate: pierdem copiii, nația se subțiază și îmbătrânește.
Potrivit Eurostat, România va suferi o depopulare dramatică până în anul 2100. Țara noastră va avea cu 6,6 milioane de locuitori mai puţini decât acum, iar cauzele aceste depopulări sunt în primul rând scăderea naturală şi mai apoi migraţia externă. Iar într-un raport din noiembrie anul trecut, Institutul Național de Statistică arăta că populația țării s-ar putea înjumătăți în următorii 50 de ani. Așadar, trăim cu povara unui ritm demografic negativ accelerat și asta va costa grav bunăstarea nației. Declinul și îmbătrânirea populației vor avea un impact masiv asupra economiei și vor genera efecte și în structura statului și a administrației. De exemplu, o populație mai mică va impune un număr mai mic de parlamentari și de funcționari publici și un număr mai mic de profesori, de medici, de polițiști sau de militari. Dar și un număr mai mic de antreprenori care să genereze locuri de muncă, furnizori de produse și servicii; și un număr mai mic de consumatori și de beneficiari ai acestor bunuri și servicii.
Factorii care determină creşterea economică a unei țări sunt resursele naturale (pământul, mineralele, combustibilii, calitatea mediului), formarea capitalului (utilaje, fabrici, infrastructura de transport), tehnologia (ştiinţa, ingineria, managementul, spiritul întreprinzător) și resursele umane (forța de muncă, oferta de muncă, nivelul de educaţie și de pregătire, disciplină, motivaţie). Totodată, creșterea economică este influențată printre alți factori și de dimensiunea cererii agregate, de capacitatea de absorbție a pieței interne, de migraţia forţei de muncă şi a capitalului, dar și de politica bugetară şi fiscală a statului. Scăderea forței de muncă (cauzată deopotrivă de ritmul demografic negativ și de migrația externă) duce de la sine la scăderea consumului. Apoi, apare și o presiune suplimentară pe puterea economică a statului: scad dramatic veniturile bugetare (mai puține persoane active care să plătească impozite pe venit și taxe de tot felul; în plus scade și volumul taxării pe consum - TVA) și crește presiunea pe bugetul public.
Din păcate, atât din punct de vedere demografic, dar și din punct de vedere economic, România riscă o decrepitudine națională. Dar nici unul dintre noi nu pare preocupat de asta, cum tot nimeni nu poate să spună cum va arăta România în 2060. Sperăm la creștere economică, dar nu realizăm că riscăm să nu avem cu ce. Avem zilnic discuții despre economia bazată pe consum, despre deficitele bugetare, despre balanța comercială, despre competitivitatea economiei românești, despre nevoia de investiții strategice. Dar nu văd deloc politici publice capabile să scoată România de sub povara celei mai mari amenințări: aceea a depopulării, a decrepitudinii societății.
Daniel Apostol
