Există și vor exista multe victime ale războiului Rusiei împotriva Ucrainei, dar cea mai mare ar putea fi Acordul Cuprinzător privind investițiile dintre Uniunea Europeană și China. Ratificarea acestui document nu era o operațiune simplă nici înainte de război: a durat șapte ani pentru a-l negocia, dar după ce a fost anunțat la sfârșitul anului 2020, Parlamentul European a votat în mai 2021 pentru suspendarea eforturilor de ratificare. Principalul dezacord la acel moment a fost sancționarea reciprocă a unor diplomați și instituții, Beijingul vizând cinci oficiali europeni după ce reprezentanți și autorități chineze au fost sancționați de mai multe țări occidentale ca răspuns la tratamentul aplicat de guvernul chinez uigurilor din Xinjiang. Comisia Europeană a calificat drept inacceptabile și regretabile sancțiunile de retorsiune chinezești care au vizat membri ai Parlamentului European și o întreagă comisie parlamentară și a declarat că perspectivele de ratificare vor depinde de modul în care va evolua situația.
Iar evoluția nu este, ca să ne exprimăm politicos, tocmai favorabilă. La 1 aprilie, cele două părți s-au întâlnit la cel mai înalt nivel prin legături video, războiul rusesc și sancțiunile internaționale împotriva Rusiei planând asupra discuțiilor. Bruxelles-ul a criticat China pentru că s-a alăturat Rusiei, nu s-a înregistrat niciun progres pe subiectul minorității uigure, iar sancțiunile comerciale chineze împotriva Lituaniei din cauza apropierii Vilniusului de Taiwan au fost, de asemenea, o povară grea. În acest moment, Acordul pare de-a dreptul condamnat, chiar dacă liderii celor două părți s-au angajat să continue discuțiile.
Pentru lumea occidentală, războiul din Ucraina ar putea schimba optica față de investițiile din China și într-un mod mai general. De ani de zile deja, în SUA și în Uniunea Europeană, îngrijorarea față de companiile chinezești care cumpără active strategice a devenit mai vocală. În timp ce în țările în curs de dezvoltare proiectele de infrastructură construite cu bani de la Beijing și Moscova sunt privite mai favorabil, țările occidentale sunt sceptice. De exemplu, în 2019, un sondaj realizat de think tank-ul german de afaceri ifo din München a arătat că, în UE și SUA, aproximativ trei sferturi dintre respondenți au văzut investițiile chineze ca fiind oarecum sau evident negative. Odată cu războiul, alte lucruri mai semnificative decât sentimentele ar putea atârna în balanță. Proprietatea și controlul asupra sectoarelor și resurselor strategice este o chestiune vitală.
Numai în zona Balcanilor, peste 130 de proiecte în valoare de cel puțin 32 de miliarde de euro sunt legate într-un fel sau altul de China, a constatat rețeaua regională de jurnalism BIRN.
Companiile chinezești investesc masiv și în infrastructura vest-europeană. De pildă, operatorii portuari sunt vârful de lance al Inițiativa Belt and Road a Beijingului. Potrivit Institutului Mercator pentru Studii Chineze (Merics), firmele chineze controlează 10% din transportul maritim european. Una dintre principalele firme chineze implicate în porturile europene este COSCO, singurul operator care este și transportator maritim. COSCO este singurul actor chinez deținut de stat care are majorități de control în terminalele europene. În 2016, guvernul elen a vândut participația sa majoritară în Autoritatea Portuară Pireu (PPA) către COSCO, în condițiile în care Grecia se afla sub presiune pentru a rambursa datoriile către UE și Fondul Monetar Internațional.
Operatorii chinezi au participații în multe porturi europene, precum Hamburg, Rotterdam, Valencia sau Zeebrugge, dar sunt implicați și în instalații din SUA, precum Los Angeles, Miami, Seattle sau Houston.
Lucrurile s-ar putea schimba, totuși. Potrivit unui studiu recent publicat de Merics și Rhodium Group, investițiile chinezești către restul lumii au stagnat în 2021 - în timp ce investițiile străine directe la nivel global și-au revenit puternic, investițiile străine directe ale chinezilor au crescut cu doar 3%, ajungând la 96 de miliarde de euro. Activitatea de fuziuni și achiziții a companiilor chineze în străinătate a scăzut în 2021 la un minim al ultimilor 14 ani, cu tranzacții în valoare totală de doar 20 de miliarde de euro, în scădere cu 22% față de un an 2020 oricum slab.
Investițiile Chinei în Europa (UE-27 și Regatul Unit) au crescut, dar au rămas pe traiectoria descendentă de mai mulți ani. Anul 2021 a fost al doilea cel mai slab an (mai bun doar ca 2020) pentru investițiile Chinei în Europa din 2013 încoace. La prima vedere, poate că implicarea chineză în Europa o fi crescut într-adevăr cu 33%, ajungând la 10,6 miliarde de euro, însă creșterea a fost determinată masiv de achiziția de 3,7 miliarde de euro a diviziei de electrocasnice Philips de către firma de capital privat Hillhouse Capital din Hong Kong. O altă tendință relevantă în noul context de securitate internațională este faptul că ponderea investitorilor chinezi deținuți de stat a scăzut la cel mai scăzut nivel din ultimii 20 de ani în Europa. Comparativ cu anul 2020, investițiile realizate de întreprinderile de stat au scăzut cu 10 %. Ponderea acestora în totalul investițiilor chinezești a atins, de asemenea, cel mai scăzut nivel din ultimii 20 de ani, de 12 la sută. Investițiile derulate prin actorii deținuți de statul chinez au fost concentrate în energie și infrastructură, în special în Europa de Sud.
Este puțin probabil ca investițiile chinezești în Europa să își revină în 2022, afirmă Merics. Se preconizează că guvernul chinez va fi supus la controale stricte ale capitalului, la reducerea efectului de levier financiar și la restricții COVID-19. Războiul din Ucraina și extinderea regimurilor de control și a controlului investițiilor chinezești în UE și în Regatul Unit vor crea efecte contrare suplimentare.
Dar și natura investițiilor chineze în Europa se schimbă. După ani de zile în care au fost dominate de fuziuni și achiziții, investițiile chineze în Europa s-au concentrat mai mult pe proiecte greenfield. Iar investițiile chineze de capital de risc se îndreaptă către start-up-urile tehnologice europene. În 2021, acest tip de investiții din China în Europa a crescut de peste două ori, ajungând la nivelul record de 1,2 miliarde de euro. Ele s-au concentrat pe Marea Britanie și Germania și s-au axat pe câteva sectoare, inclusiv e-commerce, fintech, jocuri, AI și robotică, notează Merics.
Atunci când vorbim despre investițiile chinezești (și, bineînțeles, rusești) în străinătate, există și o întrebare mai filozofică de luat în considerare: în țări precum Rusia sau China, distincția dintre companiile de stat și companiile private mai are sens?
Din ce în ce mai mult, statele membre ale Uniunii Europene și SUA tind să aleagă calea mai prudentă atunci când răspund la această întrebare. Să luăm exemplul gigantului din domeniul telecomunicațiilor Huawei. Președintele României, Klaus Iohannis, a semnat un memorandum în timpul vizitei sale în SUA în 2019 care face practic imposibilă participarea chinezilor la afacerea profitabilă 5G de aici. SUA și România vor ca firmele furnizoare pentru rețelele 5G să fie supuse unui audit strict. Scopul este de a verifica dacă societatea respectivă se află sub controlul guvernului unui alt stat fără recurs legal, dacă are o structură transparentă a acționariatului și dacă este documentată o conduită etică în afaceri pentru societate și dacă aceasta funcționează în cadrul unui sistem juridic care impune practici corporative transparente.
Iar acest lucru nu se referă doar la sectorul telecomunicațiilor: în România va fi instituit în general unul dintre cele mai dure regimuri de verificare a investițiilor. Serviciul Român de Informații (SRI) și Serviciul de Informații Externe (SIE) vor avea un cuvânt de spus în aprobarea investițiilor străine directe din afara Uniunii Europene, conform unei ordonanțe de urgență de la sfârșitul lunii aprilie. Actul normativ pune în aplicare Regulamentul european 452/2019 pentru protecția intereselor esențiale de securitate publică și ordine publică și instituie o Comisie de examinare a investițiilor străine directe (CEISD), unde SRI și SIE, în calitate de invitați permanenți, vor da - la cerere - avize. Pentru a intra sub supervizarea Comisiei, investițiile vor trebui să depășească valoarea de 2 milioane de euro, dar, prin excepție, unele investiții care nu ating acest prag, dar care „prin natura sau efectele potențiale pot avea un impact asupra securității sau ordinii publice pot fi, de asemenea, supuse verificării.” Printre domeniile-cheie se numără energia, infrastructura, sistemele vitale de aprovizionare, securitatea sistemelor de informare și comunicare etc. Din Comisie vor face parte reprezentanți ai prim-ministrului, ai Consiliului Concurenței, ai Secretariatului General al Guvernului și ai ministerelor Economiei, Turismului, Transporturilor, Digitalizării, Finanțelor, Apărării, Internelor, Afacerilor Externe, Sănătății.
Există, de asemenea, o prevedere separată în lege pentru investițiile în mass-media. Astfel, investitorul străin care dorește să facă o investiție în acest domeniu trebuie să transparentizeze informațiile despre investiția străină și va fi supus consultării publice.
Dacă vi se pare puțin exagerat, amintiți-vă de așa-numitul Ibiza-Gate, care a provocat o undă de șoc în sistemul de guvernare austriac: în mai 2019 a ieșit la suprafață o înregistrare video înregistrată în secret, care îi arată pe politicienii de opoziție de atunci, Heinz-Christian Strache și Johann Gudenus, de la Partidul Libertății, discutând în 2017 în Ibiza cu o femeie care se prezenta Alyona Makarova și se dădea drept nepoata omului de afaceri rus Igor Makarov. Doamna sugera că ar putea cumpăra tabloidul Kronen Zeitung și ar ajuta la intermedierea unor relatări favorabile Partidului Libertății în schimbul unor contracte guvernamentale profitabile. Scandalul a provocat prăbușirea coaliției guvernamentale austriece în mai 2019, iar în urma unui vot de neîncredere, Sebastian Kurz a fost demis din funcția de cancelar austriac de către Parlament.
Cu un regim special precum cel românesc în vigoare, oferta nici nu ar mai fi avut rost - iar cancelarul Kurz și-ar fi putut păstra postul.
Alex Gröblacher
