Chiar dacă e relativ nouă pe piața consumatorilor, inteligența artificială deja dă peste cap societatea. Modelele lingvistice mari (LLM) evoluează cu o viteză care-i îngrijorează chiar și pe cei din spatele lor. Dar până ca scenariile apocaliptice să se adeverească, LLM au încă de pe acum o influență palpabilă asupra lumii ocupaționale. Recent, Washington Post a stat de vorbă cu oameni din industria creativă, aparent la adăpost de riscul concedierii adus de automatizare. Ei și-au pierdut jobul, pentru că angajatorii lor au ales inteligența artificială. Concluzia era că proaspeții șomeri urmau să se recalifice, iar unul dintre ei optase pentru o școală de tehnicieni de încălzire, ventilație și aer condiționat.
Pentru cei care decid asupra viitorului drum profesional, ceea ce se întâmplă acum ar trebui să fie un subiect de reflectat. Din perspectiva actuală, meseriile tehnice par mai atractive - e improbabil ca ChatGPT să schimbe un robinet într-un orizont de timp previzibil. Dintr-o coincidență, noul trend se suprapune în România cu investiții serioase în învățământul profesional, cerute de mult nu doar de companiile confruntate cu un deficit accentuat de forță de muncă calificată.
Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) are ca linie de finanțare dezvoltarea de campusuri profesionale integrate, iar în martie s-a încheiat apelul de proiecte. Pentru cele 338 de milioane de euro concurează 33 de proiecte.
Brașovul, orașul din România unde a început de fapt să se contureze după model german sistemul de învățământ profesional dual, vrea să pună pe picioare un astfel de campus, iar coordonator este Consorțiul Regional Integrat pentru Învățământ Dual Brașov, în care, pe lângă componenta administrativă și actorii din sistemul de formare, este reprezentat și mediul regional de afaceri, prin firme precum Airbus Helicopters, IAR, Miele sau Kolping. Un asemenea campus integrează toate nivelurile de formare profesională inițială, de la școala profesională la colegiul tehnic până la universitate, iar companiile sunt implicate strâns în procesul de pregătire.
Desigur, Brașovul nu este singurul oraș unde există asemenea inițiative de parteneriat între autorități, sistemul de educație și economia privată – consorții regionale au fost înființate printre altele și la Craiova, Deva, Cluj, sau Constanța și au depus proiecte pentru astfel de campusuri.
Cel puțin teoretic, sistemul dual ar trebui să asigure cel mai bine atât un loc de muncă pentru elevii înscriși, cât și un flux de forță nouă de muncă pentru companii, pentru că cel puțin în învățământul dual cu durata de trei ani pentru elevi după clasa a 8-a, inițiativa aparține firmelor, care asigură și stagiile de practică, mergând până la 72% din pregătire în ultimul din cei trei ani.
În lumea reală lucrurile stau puțin altfel. Un studiu privind inserția profesională, realizat în 2020 de Ministerul Educației, arată că doar 32% dintre elevi au rămas în continuare la firma care i-a pregătit. Că 21% au mers la alte firme, iar 47% dintre elevi au rămas neangajați nu arată tocmai bine din perspectiva companiilor, luând în considerare costurile lor.
Poate că odată înființate, campusurile integrate ar putea asigura o performanță mai bună la capitolul inserție profesională.
Alex Gröblacher