Dacă există un anume domeniu de politici publice în România care să necesită acțiuni urgente, atunci acesta este de departe mediul. Pe toate fronturile lui, România rămâne cu mult în urmă față de alte țări, fiind vizată de-a lungul anilor de numeroase proceduri de infringement din partea Uniunii Europene.

De pildă calitatea aerului, unul dintre multele aspecte frecvent criticate de instituțiile europene și societatea civilă din România deopotrivă. În urma procedurilor deschise în 2009, Curtea de Justiție a UE a decis anul trecut că România nu și-a îndeplinit obligațiile de reducere a poluării aerului, permițând încălcarea sistematică și persistentă a valorilor limită pentru emisiile nocive din București.

Cât de în serios ar trebui luată calitatea aerului dezvăluie un raport publicat anul trecut de Agenția Europeană de Mediu: până la 30.000 de români suferă o moarte prematură din cauza expunerii la poluanți atmosferici, în principal PM 2,5 (particule sub 2,5 microni), NO2 și/sau O3.

Citând OMS și alte instituții, raportul conține o listă uluitoare de efecte ale poluării aerului: boli de inimă și accidente vasculare cerebrale, boli pulmonare și cancer pulmonar, funcție pulmonară redusă, infecții respiratorii și astm agravat. Expunerea mamelor la poluarea aerului înconjurător este asociată cu efecte negative asupra fertilității, sarcinii, nou-născuților și copiilor. „Există de asemenea, dovezi că expunerea la poluarea aerului este asociată cu diabetul de tip 2 cu debut nou la adulți și poate fi legată de obezitate, inflamație sistemică, boala Alzheimer și demență”, menționează AEM. Până și infecțiile COVID sunt agravate, arată ultimele cercetări.

Se consideră că principala sursă de poluare a aerului - cel puțin la nivel urban - este traficul intens și numeroasele șantiere. Într-adevăr, din momentul în care România a anulat în 2016 o taxă de mediu pentru mașinile mai vechi, importul automobilelor second-hand cu motoare poluante a explodat.

Dar mai există și o altă poveste. Experții și activiștii au fost nedumeriți când, în special în București, în faza acută a restricțiilor de circulație impuse primăvara trecută din cauza pandemiei, valorile poluării au crescut în mod periculos în momentele în care traficul era redus semnificativ și multe șantiere erau închise. Dar dacă traficul și construcțiile nu dădeau senzorii peste cap și făceau oamenii să se plângă de mirosuri pestilențiale, atunci ce se întâmpla? Principalul vinovat trebuia căutat în altă parte. Curând a devenit clar că o altă sursă majoră de otrăvire a aerului era arderea ilegală a deșeurilor în micile sate de lângă București.

Incinerarea deșeurilor a devenit o problemă tot mai mare în ultimii ani. În unele cazuri, deșeuri sunt importate și declarate ca aparatură second-hand, doar pentru a ajunge la depozite legale sau ilegale, unde sunt arse sau îngropate.

Cu mult înainte de aderarea la Uniunea Europeană în 2007, depozitele de deșeuri construite prost, legale sau nu, otrăveau apa freatică și aerul. În cursul pregătirii aderării României la UE, Bruxelles-ul și Bucureștiul au negociat obiective de închidere a unora dintre aceste depozite de deșeuri și de reabilitare a altora. Dar chiar și la 14 ani după ce România a devenit membră a UE, ea nu respectă obiectivele, motiv pentru care Comisia a declanșat proceduri de infringement și în acest domeniu. De exemplu, o știre oarecum ignorată din cauza pandemiei arată că la sfârșitul lunii octombrie a anului trecut, Comisia Europeană a trimis României încă o scrisoare de punere în întârziere. Ea solicită României să închidă, să sigileze și să ecologizeze 15 depozite de deșeuri ilegale care au beneficiat de o perioadă de tranziție conform Tratatului său de aderare.

Aceste 15 depozite de deșeuri menționate de Comisie sunt ultimele din peste 100 de depozite de deșeuri neconforme care au beneficiat de o perioadă de tranziție și ar fi trebuit să fie închise până în iulie 2019. Potrivit informațiilor primite din România, 86 de depozite de deșeuri sunt acum închise și reabilitate. Calendarul pentru închiderea și reabilitarea celor 15 depozite de deșeuri rămase este incert, deoarece pentru majoritatea acestor depozite de deșeuri lucrările de închidere nu au început încă, critica Bruxelles-ul anul trecut.

Cifra reală a gropilor ilegale este totuși mult mai mare - la începutul lunii martie, ministrul mediului, Barna Tanczos, a declarat că au fost descoperite nu mai puțin de 212 de zone de depozitare doar lângă București, care acoperă o suprafață totală de o sută de mii de metri pătrați.

Dar gestionarea deșeurilor este o componentă cheie nu doar din punct de vedere al mediului. Are și o semnificație pentru economie. Deșeurile nu sunt doar gunoi, ci și o resursă valoroasă, motiv pentru care UE urmărește cu atenție cât de mult din deșeuri se refolosește în ceea ce se numește economia circulară. Raportul UE de Implementare a Politicilor de Mediu din 2019 arată în privința României că utilizarea circulară (secundară) a materialelor a fost de doar 1,5% în 2015, semnificativ sub media UE-28 de 11,7% și chiar în scădere față de anii precedenți.

Potrivit unui raport al Expert Forum din București, România ocupă ultimul loc în clasamentul reciclării: în fiecare an, un locuitor reciclează 20 kg de deșeuri în România, în timp ce media în UE este de 144 kg. În schimb, țara este pe primul loc în statisticile privind eliminarea prin depozitare de deșeuri, fiecare locuitor aruncând 192 kg de deșeuri în fiecare an la gropile de gunoi, comparativ cu o medie de 114 kg pe an în UE. Acest lucru nu surprinde, sugerează raportul, deoarece taxele pentru depozitele de deșeuri sunt ridicol de mici.

Cu o rată de reciclare de doar aproximativ 14%, România este astfel departe de a atinge obiectivul de 50%.

Destul de interesant este că, după cifrele Eurostat, România generează cea mai mică cantitate de deșeuri municipale din UE - doar 280 kg pe an și locuitor, comparativ cu 844 kg în Danemarca. Cu toate acestea, în raportul din 2020, Expert Forum avertizează că multe statistici nu sunt de încredere, deoarece, chiar dacă metodele de calcul respectă modelele europene, raportările se bazează pe cifre raportate vag de autoritățile locale și regionale, companiile de eliminare a deșeurilor și alți actori implicați.

Reciclarea ar putea fi îmbunătățită prin colectarea selectivă a deșeurilor. Dar deși este obligatoriu prin lege, în multe orașe un astfel de sistem rămâne o iluzie. Bucureștiul, unde se generează estimat 20% din totalul deșeurilor municipale din România, nu are un sistem la nivelul întregului oraș și se bazează pe șase companii diferite, care se ocupă fiecare în felul ei de colectarea și eliminarea deșeurilor în cele șase sectoare. După alegerile locale, în majoritatea sectoarelor, au apărut noi primari și majorități în consiliul local, care au dat peste cap unele dintre aranjamentele osificate. În Sectorul 1, o dispută legală între noul primar Clotilde Armand și compania de eliminare a deșeurilor Romprest a lăsat centrul orașului zile întregi cu munți de gunoi dezagreabili. Nici gospodării de pe străzi din zonele bogate din centru nu au întotdeauna pubele separate pentru plastic, metal, sticlă și hârtie. Cetățenii preocupați de mediu sunt lăsați să se descurce singuri, ducând deșeurile reciclabile la containerele de pe marile bulevarde - din punct de de vedere estetic o crimă pentru un oraș modern.

Încercarea de a scăpa de deșeurile de construcție după reparații se dovedește a fi la fel de dificilă pentru gospodăriile mici, chiar dacă există o țintă de reutilizare și / sau reciclare a 70% din acest tip de deșeu. Cea mai mare parte ajunge la gropi ilegale.

Noul primar general al Bucureștiului și noii primari de sector discută totuși acum despre o strategie municipală cuprinzătoare de îmbunătățire a colectării deșeurilor, iar cele mai noi evoluții sugerează o acțiune mai hotărâtă împotriva persoanelor care aruncă deșeuri la gropile de gunoi ilegale.

Un mare pas înainte ar fi un sistem eficient de gestionare a deșeurilor din ambalaje. Cetățenii și activiștii și-au pus speranțele într-un nou sistem de garanție și returnare, prin care urma să se perceapă o sumă suplimentară de 0,5 lei pentru multe băuturi, stabilind obligația ca magazinele să ramburseze această sumă clienților care returnează recipientele din sticlă, aluminiu și plastic.

Un proiect legislativ a fost elaborat și supus dezbaterii publice, dar în momentul de față este blocat, după ce reprezentanții marilor lanțuri de vânzare cu amănuntul și ai magazinelor mai mici au arătat clar că din punctul lor de vedere mecanismul este prost conceput. Printre altele, într-o scrisoare publicată în decembrie 2020, aceștia susțin că administratorul non-profit al sistemului, în care ei vor fi prea puțin implicați, va controla o piață de aproximativ 600 de milioane euro, în timp ce comercianții cu amănuntul vor fi chemați să facă investițiile necesare în resurse umane și spațiu suplimentar de depozitare. Proiectul dorește să adopte un sistem care arată ca un monopol, în timp ce administratorul va fi efectiv proprietarul recipientelor colectate, sugerează sectorul de retail. Unul dintre principalii promotori ai legislației, Mircea Fechet, fost ministru al Mediului și în prezent deputat în Parlament a respins aceste afirmații, spunând că comercianții cu amănuntul vor avea o participație la ONG-ul care va opera în cele din urmă sistemul de depozite.

Alți actori economici și-ar dori o reglementare mai rapidă. Într-o emisiune TV online a Ziarului Financiar, reprezentanții industriei românești de băuturi și ai fabricilor de bere au declarat că producătorii sunt interesați de adoptarea rapidă a unui cadru legal care să le permită să utilizeze o cantitate tot mai mare de plastic reciclat în ambalaje în loc să le producă de la zero. Un sistem de garanție maturizat ar putea duce la o rată de reciclare de aproximativ 90%, ceea ce se traduce prin costuri mai mici.

Cetățenii, autoritățile și firmele românești par să conștientizeze mai bine că o gestionare defectuoasă a deșeurilor amenință calitatea vieții, dar și că un sistem eficient le permite să facă economie la costuri. Și că există sume mari de fonduri UE disponibile pentru proiecte de îmbunătățire a colectării și reciclării deșeurilor. Vestea proastă este însă că bani erau disponibili și până acum și s-a făcut foarte puțin cu ei.

 

Alex Gröblacher