Văzut dintr-o zonă rurală din Marea Britanie, războiul purtat de Rusia în Ucraina pare foarte departe. Da, există rapoarte conform cărora fermierii din Marea Britanie se confruntă cu o creștere a furturilor de aparatură și echipamente agricole - în special de unități GPS utilizate la plantare, udare și recoltare - despre care se crede că sunt cauzate de lipsa unor astfel de echipamente, o lipsă creată de sancțiunile impuse Rusiei și Belarusului. Problema cea mai importantă pentru agricultura britanică ține, probabil, de accesul pe piață al produselor agricole, evidențiată de ceea ce se întâmplă în România și în alte state UE care se învecinează cu Ucraina, în contextul Inițiativei privind exportul de cereale prin Marea Neagră. Există paralele între provocările legate de accesul pe piață cu care se confruntă agricultura din Regatul Unit și agricultura din România și din alte părți ale UE. Aceste provocări au cauze imediate diferite, dar cea din Marea Britanie este cât se poate de iminentă, iar cea pentru România și UE se apropie - însă nu pare să fie discutată în detaliu în prezent, decât poate în contextul politic din Polonia, Ungaria și Slovacia.

Ieșirea Regatului Unit de pe piața unică a UE a deschis oportunități pentru acorduri comerciale între Regatul Unit și alte țări. Dacă această schimbare este responsabilă, în totalitate sau în parte, pentru creșterea prețurilor la alimente în Regatul Unit, îi voi lăsa pe alții să discute, dar două dintre noile acorduri de liber schimb pe care Regatul Unit le-a negociat sunt cele cu Australia și Noua Zeelandă, ambele intrând în vigoare la sfârșitul lunii mai 2023. „Subiectul fierbinte” în acest caz este că aceste țări sunt bune la producția de carne: carne de vită și de oaie. Lăsând la o parte chestiunea cu privire la cotele de greutate, dacă trebuie să fie luată greutatea carcasei (care include oasele) sau doar a cărnii, efectul acestor acorduri de liber schimb este acela de a oferi crescătorilor australieni și neozeelandezi performanți un acces mai ușor pe piața britanică, intrând astfel în concurență cu fermierii și producătorii britanici.

Rămâne de văzut ce efect va avea acest lucru asupra industriei agricole din Regatul Unit, și asupra votului din zona rurală, și asupra prețurilor produselor alimentare din Regatul Unit, și asupra voturilor consumatorilor, deși este clar că va exista un element de schimbare (ca să nu spunem de perturbare) pe piață. Cert este că ne aflăm în fața acestor schimbări, ambele acorduri de liber schimb fiind în vigoare.

Avem de a face cu o situație similară în România și în restul UE, deși adevărata provocare nu a apărut încă. „Subiectul fierbinte” de această dată este mai degrabă grâul decât carnea, iar factorul care prefigurează problema este „scurgerea” din cadrul fostei Inițiative privind exportul de cereale prin Marea Neagră și a coridoarelor de solidaritate.

Ucraina cultivă și exportă multe cereale, inclusiv prin intermediul Programului alimentar al Națiunilor Unite. În vremuri de normalitate, grânele ucrainene sunt exportate prin porturile sale de la Marea Neagră către destinații precum Orientul Mijlociu, Africa și Asia de Sud. Grâul nu este folosit doar pentru făină și pâine, ci și pentru hrana animalelor. Escaladarea ostilităților în cadrul războiului dintre Rusia și Ucraina a dus deja la creșterea prețurilor mondiale la produsele alimentare de bază. Chiar dacă se ține cont de perturbările provocate de război în ceea ce privește aprovizionarea cu îngrășăminte și de faptul că terenurile agricole ucrainene au fost ocupate de Rusia sau au fost scoase din folosință pentru că au fost minate, Ucraina are în continuare o mare cantitate de cereale pentru export și multe țări în curs de dezvoltare depind de această sursă de aprovizionare. Cu toate acestea, rutele maritime din porturile ucrainene au devenit dificil de utilizat de către transportul maritim comercial, din cauza riscului de a suferi pierderi ca urmare a ostilităților și/sau a dificultăților de obținere a unei asigurări care să permită intrarea navelor în ceea ce este o zonă de război deschis.

Inițiativa privind exportul de cereale prin Marea Neagră a fost menită să abordeze problema „blocării” rutei de transport maritim pentru cereale, produse conexe și îngrășăminte între porturile ucrainene prin Marea Neagră și Bosfor, în Turcia. Părțile participante la Inițiativă au fost Organizația Națiunilor Unite, Turcia, Ucraina și Rusia. Deși a avut un oarecare succes (au fost raportate întârzieri în inspectarea navelor pentru a obține autorizația de a utiliza ruta sigură creată de inițiativă), aceasta a fost în vigoare doar pentru perioade limitate, fără certitudinea de a fi reînnoită la expirarea oricăreia dintre aceste perioade. Cea mai recentă perioadă a Inițiativei a expirat în iulie 2023, Rusia stabilind condiții de reînnoire care nu au fost considerate ca fiind acceptabile pentru niciuna dintre celelalte părți. Încercarea de a revigora inițiativa printr-o întâlnire între președinții rus și turc la Soci, care a avut loc la începutul lunii septembrie, nu a avut succes. În ultima vreme, transporturile din porturile ucrainene de la Marea Neagră au fost limitate, iar porturile de pe Dunăre folosite pentru exportul de cereale ucrainene au fost atacate de drone rusești.

Deși exportul în vrac pe mare din porturile ucrainene direct către țările care au nevoie de cereale ucrainene este cea mai eficientă soluție de transport, există și alte posibilități de utilizare a porturilor din UE, în ciuda provocărilor logistice, cum ar fi diferența dintre ecartamentul larg al căilor ferate din Ucraina și ecartamentul standard mai îngust utilizat pentru majoritatea căilor ferate din România și din alte părți ale UE. Utilizarea (și atacurile cu drone rusești asupra) porturilor dunărene Reni și Ismail (vizavi de malul românesc) au fost menționate mai sus. Au fost create coridoare de solidaritate pentru a permite trecerea grâului ucrainean către porturile UE, cu intenția ca acest grâu să fie exportat în loc să intre pe piața unică a UE. Scurgerea de cereale ucrainene mai ieftine pe piața unică a UE nu numai că îi afectează pe fermierii din UE, dar înseamnă, de asemenea, că acestea nu mai sunt disponibile pentru a fi livrate în țările în curs de dezvoltare în care urmau să fie trimise.

Cu toate acestea, se crede că au avut loc scurgeri și fermierii din UE au protestat față de faptul că cerealele ucrainene mai ieftine concurează cu producția lor. Ca urmare, anumite țări UE au luat inițiative de interzicere a importurilor de cereale ucrainene, un domeniu care ar trebui coordonat la nivelul UE (deși statele individuale pot argumenta că măsurile lor sunt admise pe considerente fitosanitare, cum ar fi detectarea de pesticide care nu sunt permise în UE pe cerealele ucrainene). Pe lângă faptul că a oferit sprijin financiar fermierilor din România, Bulgaria, Ungaria, Polonia și Slovacia, UE a impus restricții temporare la importul de cereale ucrainene, care nu au fost reînnoite când au expirat în septembrie 2023. Polonia, Ungaria și Slovacia au impus imediat propriile interdicții unilaterale privind importul de cereale ucrainene, ceea ce a determinat Ucraina să depună o plângere la Organizația Mondială a Comerțului, care, în mod ironic, va trebui să fie apărată de UE, care este responsabilă pentru problemele comerciale din UE, deși acțiunea unilaterală a acestor trei state membre pare să încalce responsabilitatea exclusivă a UE în acest domeniu. Votul rural și recentele și iminentele alegeri generale din aceste țări nu sunt, probabil, fără legătură cu această acțiune unilaterală.

Așadar, în afară de politica internă a UE pe această temă, care este aici „elefantul din cameră”? Ucraina dorește să adere la UE și a primit declarații de sprijin din partea politicienilor din statele membre. Având în vedere situația provocată de invazia Rusiei în Ucraina, este greu să nu fii de acord că aderarea Ucrainei la UE ar fi un lucru bun, cu condiția ca Ucraina să facă sau să se angajeze în reformele necesare pentru a se alinia la standardele UE.

Problema ascunsă în văzul tuturor, deși a devenit mult mai proeminentă din cauza argumentelor de față privind scurgerile de cereale ucrainene de pe coridoarele de solidaritate, este că viitoarea aderare a Ucrainei la UE implică accesul cerealelor ucrainene la piața unică a UE. Există două aspecte care trebuie luate în considerare:

Care va fi efectul asupra sectorului agricol din UE (și asupra prețurilor alimentelor în UE) dacă cerealele ucrainene vor avea acces liber pe piața unică din UE?

În cazul în care, în viitor, cerealele produse în Ucraina vor fi vândute în UE, ce se va întâmpla cu aprovizionarea țărilor în curs de dezvoltare cu acele cereale care sunt produse în prezent în Ucraina?

S-ar părea că există implicații potențiale nu numai pentru economia rurală din România și din alte state UE, ci și pentru securitatea alimentară globală. Fără îndoială că aceste implicații sunt luate în considerare, chiar dacă soluțiile nu sunt dezbătute în mod evident, dar acest lucru poate face ca efectele acordurilor de liber schimb cu Australia și Noua Zeelandă asupra pieței de carne din Marea Britanie să pară un „mic copil”.

 

Neil McGregor, Vice-Chair for Corporate Governance & relations with the British Chambers of Commerce, immediate Past Chair, BRCC