Toată lumea are nevoie de un coach.” Acestea sunt cuvintele pe care Bill Gates le-a ales pentru a deschide cu impact unul dintre discursurile sale din cadrul TED Talks. Interesant este că majoritatea celor cu performanțe deosebite, mai ales în sport, au un antrenor, oare nu este și CEO-ul un performer? Potrivit unui studiu de coaching al Universității Stanford, aproape două treimi dintre directorii executivi nu primesc consiliere externă în materie de leadership, dar aproape toți și-o doresc. De fapt, peste 60% dintre directorii executivi intervievați sunt stânjeniți să recurgă la coaching. Acest lucru ar crea percepția că ceva este în neregulă cu ei, că nu sunt suficient de buni pentru exercitarea funcției.

Poate că și vouă vă sună cunoscut. Haideți să comentăm puțin aceste rezultate. Să o spunem de la bun început: coaching-ul reprezintă un sprijin formidabil dacă sunteți dispuși să îl acceptați.

1. Liderii de top se simt adesea singuri, deoarece numărul persoanelor care le oferă feedback sincer pare să scadă pe măsură ce urcă în ierarhie. Ei pierd adesea contactul cu realitatea și devin mult prea absorbiți de propriile viziuni care pot fi, uneori, limitate. Știm cu toții că uneori nu evaluăm corect o situație și cei mai mulți dintre noi apreciem atunci un feedback sincer, chiar dacă doare. Într-adevăr, un „sparring partner” extern care nu este implicat în afacerea dvs. și care are o perspectivă nouă asupra lucrurilor poate fi extrem de util. Multe decizii importante discutate cu un coach câștigă în calitate și impact, deoarece le discutați cu cineva care nu are niciun interes personal în legătură cu acestea. Gândiți-vă doar la greutatea unei decizii precum părăsirea sau continuarea activității în cadrul companiei.

2. Pentru cei care sunt cu adevărat interesați să evolueze, un coach vă ajută să priviți sub preș. Adesea, acolo găsești sabotori vechi și uitați, de care nu ești conștient și care te împiedică să-ți atingi potențialul. Unele dintre cele mai populare tipare sunt: „Nu sunt suficient de bun, nu sunt încă pregătit pentru promovare, mi-e frică de conflicte...”. În ultimii 13 ani de când sunt coach, am

avut parte de atât de multe momente memorabile cu clienți care s-au confruntat cu acești sabotori și s-au simțit ușurați și fericiți după ce i-au identificat și i-au depășit. Un exemplu concret asupra căruia se poate lucra aici este frica de a vorbi în public.

3. Comportamentele și atitudinile noastre sunt adesea captive în tipare și credințe rigide. Nu putem vedea pădurea din cauza copacilor. Ne înecăm în așa-zisa realitate a percepțiilor noastre, care este doar o realitate între multe altele. Coach-ul îți arată oglinda din fața ta și te ajută să verifici realitatea, să vezi lucrurile într-un context diferit. În acest fel, trecem de la conținut la context, ceea ce este crucial - ne punem o altă pereche de ochelari pe nas și învățăm ce să alegem în mod conștient între alternativele de gândire și acțiune.

4. De fapt, nu nevoia de coaching este problema, ci orgoliile noastre care nu vor să accepte să fie provocate acolo unde ne doare cel mai tare. Este adevărat că unii manageri pur și simplu nu vor să crească personal, iar acest lucru este în regulă. Am întâlnit unii „șefi mari” în companii românești care, în mod clar, nu își doresc acest tip de muncă cu propria persoană; dar este, de asemenea, clar că lumea noastră din ce în ce mai complexă face dificilă concentrarea întregii puteri și înțelegeri într-un singur creier. O simplă abordare de sus în jos a conducerii îți îngustează perspectiva, un coach ți-o poate deschide.

În cele din urmă, nu uitați că activitatea de coaching este confidențială și că se desfășoară, în principal, pe tărâmul discret al muncii interioare.

 

Dr. Michael Schroeder

michael.schroeder@linarson.com