Investories BRCC

Neil McGregor Vice-Chair for Corporate Governance & relations with the British Chambers of Commerce, immediate Past Chair, BRCC

București – 23 mai 2022. Una dintre expresiile mele românești preferate folosite în trecut este „munca patriotică în zadar” sau, așa cum o înțeleg eu, „munca patriotică (adică „voluntară”) care nu generează niciun rezultat productiv”. În prezent, voluntariatul este văzut ca o parte importantă a spiritului civic și a responsabilității sociale a întreprinderilor, precum și ca o posibilitate de a oferi voluntarilor avantaje, cum ar fi o experiență mai bogată, abilități, exercițiu și așa mai departe. Din punctul meu de vedere, acesta este, cu siguranță, un lucru bun pentru societatea civilă românească și pentru cultura organizațională.

Există multe cauze nobile în România care beneficiază de eforturile voluntarilor, fie că este vorba de voluntari individuali sau de un proiect de CSR organizat de o companie. Unele dintre activitățile desfășurate de voluntari nu sunt deloc surprinzătoare, fie că este vorba despre plantarea de copaci, curățarea deșeurilor sau repararea monumentelor care riscă să se deterioreze sau să se prăbușească. Dar cum rămâne cu situația în care activitatea de voluntariat poate fi considerată ca fiind o activitate comercială?

S-ar putea să fie o surpriză pentru cititorii români faptul că există o parte a sectorului cultural și de patrimoniu din Marea Britanie care este considerată suficient de importantă pentru a merita un grup parlamentar multipartit care să îi sprijine activitățile și care depinde de voluntari care desfășoară o muncă similară cu cea desfășurată de angajații plătiți din alte sectoare ale economiei. Grupul parlamentar multipartit a observat că, în 2011, această parte a sectorului a înregistrat venituri anuale de 92 de milioane de lire sterline și practic a generat echivalentul a 3.713 locuri de muncă plătite cu normă întreagă, dar s-a bazat pe munca voluntară a 18.529 de persoane. Activitățile sunt departe de a fi elitiste: tot în 2011, Grupul parlamentar multipartit a observat că 10,3 milioane de persoane au vizitat locații în care au fost promovate aceste activități culturale și de patrimoniu. Este clar că este o activitate importantă și serioasă, dar raportul dintre angajații și voluntarii implicați în această activitate ar trebui să ne dea un indiciu: această activitate este „fără scop lucrativ”. Deci, ce se întâmplă în această situație și poate România să copieze acest model de afaceri de succes?

„Fără scop lucrativ” nu ar trebui să însemne că nu există profit: orice tip de activitate comercială care nu poate genera venituri suficiente pentru a-și acoperi costurile, precum și o rezervă pentru viitor, este puțin probabil să fie durabilă. În acest caz, aceasta înseamnă că profiturile generate de afacerea respectivă sunt reinvestite în aceasta, în loc să fie distribuite acționarilor – iar acționarii sunt cel mai probabil persoanele care desfășoară activități de voluntariat în cadrul afacerii.

Ce este această parte a sectorului cultural și de patrimoniu – care poate fi considerată, de asemenea, ca făcând parte din oferta turistică a Regatului Unit? Răspunsul ar putea surprinde mulți români, dar este vorba de conservarea a ceea este cunoscut sub numele de căi ferate de patrimoniu.

Care este diferența dintre căile ferate de patrimoniu și alte căi ferate? În unele cazuri, nu este foarte mare, deși diferența este în creștere pe măsură ce rețeaua feroviară comercială este (sperăm) modernizată și dezvoltată. Esența unei căi ferate de patrimoniu este aceea de a păstra căile ferate așa cum au fost exploatate în trecut, atât în ceea ce privește fondul construit, cât și în ceea ce privește locomotivele și materialul rulant. Pe o cale ferată de patrimoniu, ar trebui să existe impresia că timpul s-a oprit – chiar dacă trenurile în sine nu o fac.

Teoretic, România ar trebui să fie bine plasată, deoarece unele căi ferate sunt înregistrate ca monumente istorice, cu toate protecțiile legale pe care acest statut le conferă. În mod similar, unele elemente de material rulant sunt considerate ca făcând parte din patrimoniul național.

În realitate, însă, există exemple în care acest statut a ridicat obstacole și a generat probleme. La baza acestei situații se află aparenta neconcordanță între faptul că, pe de o parte, o cale ferată este un bun public destinat utilizării ca mijloc de transport care poate fi exploatat în concesiune, dar, pe de altă parte, și-a pierdut locul în sistemul de transport și este puțin probabil ca aceasta să mai poată vreodată face obiectul unei exploatări comerciale profitabile și, în plus, ar trebui menținută (acolo unde este cazul) ca monument istoric.

Calea ferată cu ecartament îngust de la Sibiu de-a lungul văii Hârtibaciu până la Agnita este un exemplu foarte bun. Această linie a fost închisă traficului de călători, fiind scoasă din sistemul feroviar național românesc în urmă cu aproximativ douăzeci de ani. Pe de altă parte, a fost clasată ca monument istoric, ceea ce a împiedicat scoaterea oficială a șinelor și vânzarea lor la fier vechi. Cu toate acestea, majoritatea vagoanelor au fost retrase și multe dintre ele au fost casate. Alte locomotive au fost conservate, adică nu au ajuns la fier vechi, dar au fost lăsate în aer liber, la mila intemperiilor.

Chiar și în cazul fericit în care diverse elemente rămân la locul lor, adică nu sunt furate sau deteriorate, o linie de cale ferată, cu gările și podurile sale, precum și locomotivele și vagoanele pe care le deține nu au cum să rămână în stare bună decât dacă sunt întreținute în mod regulat, iar întreținerea costă. Ar trebui ca aceste costuri să provină din bugetul de transport al României? Având în vedere că există un drum județean modernizat de-a lungul văii, cu un serviciu bun de autobuze, este greu de înțeles de ce s-ar putea justifica un astfel de cost – România trebuie să cheltuiască bani pentru dezvoltarea rețelelor de transport actuale.

Ar trebui oare ca banii să provină din bugetul cultural? Din nou, este greu de crezut că așa ar trebui să stea lucrurile – și mai este și faptul că, spre deosebire de obiectele de patrimoniu național, cum ar fi tablourile și obiectele de artă, materialul rulant feroviar este mai bine conservat dacă este menținut în stare de funcționare și utilizat ocazional, ceea ce contribuie, de asemenea, la valoarea educațională a acestuia, deoarece se poate demonstra funcționarea sa. Lăsate în aer liber, în cele din urmă vor rugini.

Exploatarea liniilor de cale ferată istorice cu locomotive și vagoane istorice necesită oameni care să le întrețină, să le repare și să le exploateze – activități care se desfășoară și pe calea ferată „profitabilă”. Cu toate acestea, trebuie admis faptul că acestea nu sunt exploatate în scop comercial în același mod în care este exploatată restul rețelei feroviare de stat și că nu pot susține numărul de angajați plătiți pe care îl poate susține rețeaua națională. Răspunsul este adoptarea modelului britanic și implicarea voluntarilor pentru a prelua cea mai mare parte a muncii, astfel încât exploatarea să fie durabilă. Da – voluntarii vor conduce afacerea. Da – ar trebui să ne așteptăm ca proiectul să genereze un număr limitat de posturi de angajați plătiți, dar beneficiul real va fi indirect, creând oportunități în zonele în care există căi ferate de patrimoniu. O cale ferată de patrimoniu de succes poate reprezenta o parte importantă din oferta turistică și culturală a acestor zone, atrăgând vizitatori și creând locuri de muncă plătite și durabile pentru a răspunde nevoilor acestor vizitatori. Studiile economice realizate de grupul parlamentar britanic multipartit pentru căile ferate de patrimoniu au constatat că pentru fiecare liră sterlină investită în astfel de căi ferate, economia locală încasează în medie 2,71 lire sterline.

Funcționează în Marea Britanie, de ce nu ar funcționa și în România? Dacă cititorii se îndoiesc că ar exista un fond de voluntari români entuziaști dispuși să păstreze și să exploateze unele căi ferate istorice din România, o vizită la calea ferată Sibiu – Agnița în orice zi de duminică în această vară ar trebui să vă arate ce pot realiza voluntarii cu imaginație și determinare.

(Acasă – Mocănița Văii Hârtibaciului (sibiuagnitarailway.com)

Share

Share