Foto: olanstock/ depositphotos.com

Mă consider relativ un nou-venit în România, deoarece am sosit în 1996 (pentru a lucra timp de trei ani la una dintre firmele de avocatură din Londra). Deși am ratat o parte din entuziasmul și greutățile din anii imediat de după Revoluție, am fost în România și am trăit culminarea a două dintre proiectele despre care am putea spune că au avut o importanță națională pentru România, unul în 2004 și celălalt în 2007.

Primul, în 2004, a fost aderarea României la NATO. Dacă ar fi fost vreodată nevoie să exemplificăm valoarea acestui lucru, evenimentele din Ucraina din 2014 (și, îndeosebi, din 24 februarie 2022) oferă un contrast puternic cu stabilitatea condițiilor de care ne-am bucurat în România. Lăsând la o parte beneficiile economice locale derivate din prezența forțelor NATO în diferite părți ale României, nivelul de securitate care vine odată cu statutul de membru NATO face ca străinii să considere mult mai ușor țara un loc sigur pentru a investi, a face afaceri și a trăi.

Cel de-al doilea a avut loc în 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, în urma progreselor înregistrate în procesul de reformă în vederea adoptării Acquisului comunitar al UE, când legislația română a fost aliniată la cea a Uniunii Europene. Deși se poate argumenta în continuare că în unele domenii mai avem de lucru și că eficiența absorbției fondurilor UE de către România a rămas în urma altor state membre noi, consider că aderarea la UE a fost benefică pentru România. Din propria mea experiență, clienții din alte țări ale UE au constatat că este mult mai ușor să facă afaceri în România de la aderare.

Au trecut aproximativ șaisprezece ani de la aderarea României la UE și unii ar putea spune că epoca proiectelor emblematice de importanță națională a trecut. Nu cred că acest lucru este adevărat.

S-ar putea spune că următorul „pas important” pentru România va fi aderarea la Spațiul Schengen, care ar permite eliminarea controalelor la frontierele cu majoritatea celorlalte state UE. Eșecul României (și al Bulgariei) de a se alătura Croației în Spațiul Schengen la sfârșitul anului 2022, aparent din cauza opoziției Olandei și, în special, a Austriei, a provocat numeroase comentarii publice și ar fi interesant de știut dacă întreprinderile cu capital austriac din România (care sunt multe) au avut de suferit în urma acestui eveniment sau continuă să o facă. În timp ce eu (cetățean britanic fiind) pot simpatiza cu cetățenii români care stau la coadă la controlul pașapoartelor pentru a intra în Spațiul Schengen, nu detectez totuși că neapartenența la Spațiul Schengen are un efect disproporționat asupra prosperității afacerilor și nu am observat ca aderarea la Spațiul Schengen să fi fost descrisă drept un proiect de importanță națională pentru România. Poate că o descriere mai bună pentru acest lucru este „ar fi fost bine să fie”?

Mult mai importantă pentru România și pentru mediul de afaceri de aici pe termen mediu și lung este dorința țării de a deveni membră a unei alte structuri internaționale, după aderarea la NATO și la UE. Este vorba de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, cunoscută mai degrabă după acronimul OCDE. Aceasta este o organizație interguvernamentală de țări ce pot fi considerate în mod rezonabil ca fiind dezvoltate (sau mai bogate), cu economii de piață și sisteme de guvernare bazate pe democrație. OCDE are în prezent 38 de membri, printre care se numără Marea Britanie, Statele Unite, Australia, Noua Zeelandă, Japonia, Israel și majoritatea țărilor UE. Îndeosebi, țările UE ce pot fi rezonabil considerate similare României au aderat deja la OCDE, inclusiv Polonia, Republica Cehă și statele baltice.

Deși discuțiile privind aderarea României la OCDE au început încă din 2012, recent s-au înregistrat progrese semnificative prin adoptarea unui „plan” pentru aderarea României. În februarie 2023, am reprezentat Camera de Comerț Britanică Română la o prezentare la care au participat numeroase organizații de afaceri, cu privire la oportunitățile de afaceri care vor apărea în urma aderării la OCDE, organizată de prim-ministru, cu vorbitori de la OCDE și din alte state membre ale OCDE. Acesta a prezentat aderarea la OCDE ca fiind un al treilea „proiect național” după aderarea la NATO și la UE, și se pare că există voința politică de a înfăptui acest plan. Din experiența mea, este excepțional ca premierul însuși să deschidă un astfel de eveniment și să rămână până la sfârșit pentru a-l închide.

La ce oportunități se poate aștepta mediul de afaceri după aderarea României la OCDE? Statutul de membru nu va oferi securitate în materie de apărare sau acces la o piață unică europeană, așa cum oferă statutul de membru NATO și UE. Există unele avantaje clare și specifice: de exemplu, unele fonduri de investiții investesc doar în țările membre OCDE. În calitate de asociație a unor economii de piață dezvoltate și mai bogate, OCDE și actualele țări membre ale OCDE au multe cunoștințe de specialitate de pe urma cărora România poate profita, fapt reflectat în mottoul OCDE: „politici mai bune pentru o viață mai bună”. Ca parte a procesului de aderare, 26 de comitete sectoriale ale OCDE, care acoperă aproape toate domeniile de politici publice – piețe de capital, investiții, afaceri sociale, concurență, guvernanță publică și corporativă, integritate și transparență, fiscalitate, comerț, agricultură, întreprinderi mici și mijlocii etc. – vor examina practicile României în aceste domenii. Se preconizează că statul român poate beneficia de experiența OCDE și că mediul și comunitatea de afaceri din România vor beneficia indirect de adoptarea și implementarea în România a unor „politici mai bune” influențate de standardele și experiența OCDE.

Este posibil să nu vedem efectele transformatoare imediate pe care le-a trăit România atunci când a devenit membră NATO sau UE, dar cred că, în timp, aderarea României la OCDE și adoptarea practicilor de guvernanță ale OCDE vor face din România o țară în care se poate investi și se pot face afaceri mult mai ușor. Poate că răbdarea produsă de faptul că a trebuit să stăm la cozile de la controlul pașapoartelor, așteptând ca România să devină membră a Spațiului Schengen, ne va ajuta în timp ce așteptăm ca aceste beneficii de guvernanță să se manifeste. Între timp, îi rugăm pe cititorii care sunt cetățeni ai statelor membre OCDE să încurajeze guvernele lor să sprijine aderarea României la OCDE, cu toate reformele pe care acest lucru le va implica!

Neil McGregor, Vice-Chair for Corporate Governance & relations with the British Chambers of Commerce, immediate Past Chair, BRCC

Share

Share