Foto: Wirestock/ depositphotos.com

La est de vest, foarte mult la vest de est și înghesuită la mijloc într-un război la antipozi al intereselor economice. Astfel se situează economia europeană față de cele ale Statelor Unite ale Americii și Chinei, ambele țări aflate într-o strânsă competiție pentru supremație mondială.

Nu cu multă vreme în urmă, publicația EUobserver semnala îngrijorarea Băncii Centrale Europene cu privire la faptul că rivalitatea economică dintre SUA și China stoarce economia Uniunii Europene. Președintele Băncii Centrale Europene (și fostă șef a FMI) Christine Lagarde avertiza recent că fragmentarea economiei mondiale în blocuri rivale, conduse de SUA și China, amenință să destabilizeze comerțul global, să crească inflația și să slăbească creșterea economică a Europei.

Statele Unite și China se bat pentru supremația economică, ambele țări fiind mari, puternice și influente și având la dispoziție resurse economice și politice semnificative. În ultimii ani, problemele dintre SUA și China au crescut, în special legate de dispute comerciale, acuzații de furt de proprietate intelectuală, competiție tehnologică și tensiuni geopolitice. Guvernul SUA a implementat tarife pentru mărfurile chinezești, în timp ce guvernul chinez a răspuns cu tarife proprii, ducând la un război comercial între cele două țări. SUA și China se luptă și pentru dominația tehnologică, în special în domenii precum rețelele wireless 5G, inteligența artificială și calculul cuantic. Guvernul SUA a căutat să limiteze accesul Chinei la tehnologia americană, în timp ce China a căutat să-și sporească propriile capacități tehnologice prin inițiative precum planul „Made in China 2025”. Iar rivalitatea dintre SUA și China sporește tensiunile geopolitice, ambele țări încercând să-și extindă influența și să-și consolideze poziția globală. Acest lucru crește nervozitatea din Marea Chinei de Sud, dar și cheltuielile militare și instabilitatea politică globală.

O analiză a Centrului Belfer pentru Știință și Afaceri Internaționale de la Harvard Kennedy School subliniază că „creșterea economică miraculoasă” susținută a Chinei din ultimele patru decenii, cu o rată medie de patru ori mai mare decât cea a SUA, a redefinit ordinea economică globală. China a înlocuit SUA, devenind atelierul de producție numărul 1 al lumii și partenerul comercial principal al majorității națiunilor. China s-a impus ca veriga cea mai esențială în lanțurile globale de aprovizionare și a înlocuit SUA ca motor principal al creșterii economice globale. De la criza financiară din 2008, o treime din toată creșterea PIB-ului mondial a avut loc într-o singură țară: China. Iar în 2020, China s-a plasat pe locul întâi în clasamentul țărilor cu cel mai mare număr de companii incluse în Fortune’s Global 500.

Pe de altă parte, nu putem uita că dolarul american rămâne moneda de rezervă dominantă la nivel mondial, reprezentând 60% din rezervele valutare. În concurență cu aspirațiile Beijingului, America rămâne lider în mai multe arii cheie: dolarul american rămâne moneda preferată pentru tranzacțiile transfrontaliere, piețele de acțiuni din SUA rămân cele mai mari din lume, iar SUA conduc semnificativ în investițiile de capital de risc. Mai mult, ca societate care atrage cei mai talentați inventatori și antreprenori din lume și le oferă libertatea și oportunitatea de a-și realiza visele, SUA este în continuare de neegalat.

Dar tensiunile economice și geo-politice dintre China și SUA au un impact negativ asupra exporturilor Europei către ambele țări, duc la reducerea investițiilor străine în Europa, în special în sectoare strategice precum tehnologia și infrastructura, produc chiar o „divizare tehnologică”, fiecare țară dezvoltându-și tehnologii și standarde proprii. Rivalitatea dintre China și SUA ar putea duce și la o schimbare a echilibrului de putere în politica globală, ambele țări încercând să-și extindă influența și să-și consolideze poziția globală, iar acest lucru afectează capacitatea Europei de a influența politica globală și de a-și promova interesele pe scena mondială.

În timp ce China și-a construit aliați sfidând dominația SUA, națiunile bogate și democratice din vest au cerut mai multă rezistență în lanțurile de aprovizionare, pentru a asigura un tampon împotriva războiului, pandemiilor și încercărilor de constrângere din partea regimurilor autoritare, inclusiv China. Este important ca Europa să găsească modalități de a aborda aceste provocări și de a-și consolida relațiile economice și politice atât cu China, cât și cu SUA. Christine Lagarde a declarat în fața Consiliului pentru Relații Externe de la New York că rupturile geopolitice cauzate de rivalitatea dintre SUA și China ar putea crește inflația cu cinci procente. De asemenea, ar putea amenința pozițiile de lider valutar ale dolarului american și ale euro. Citată de publicația EuObserver, Lagarde a spus că „o perioadă de stabilitate relativă ar putea face acum loc uneia de instabilitate durabilă, care are ca rezultat o creștere mai scăzută, costuri mai mari și parteneriate comerciale mai incerte”. Costurile tind să crească pe măsură ce țările opresc sau reduc comerțul cu rivalii și își caută aprovizionare acasă sau din țările aliate, a spus Lagarde, adăugând că perturbarea lanțurilor globale de aprovizionare ar afecta „sectoare critice”, precum industria auto. Șefa BCE a subliniat cât de cruciale sunt condițiile stabile ale comerțului global: SUA este „complet dependentă” de importurile pentru 14 materiale critice, iar Europa se bazează pe China pentru 98% din aprovizionarea cu pământuri rare.

Totodată, la plenul din 18 aprilie al Parlamentului European de la Strasbourg, înalți oficiali ai UE au cerut reducerea dependenței Europei de China, menținând în același timp parteneriatul blocului cu Beijing. Între timp, șeful UE pentru politică externă, Josep Borrell, a declarat în fața parlamentarilor europeni la Strasbourg că este necesar să se evite un nou război rece între „vest” și „Orientul Îndepărtat”. Borrell a spus că UE trebuie să colaboreze cu China, deoarece este cel mai mare creditor pentru țările emergente și are un impact enorm asupra luptei împotriva schimbărilor climatice. „Decuplarea nu este în mod clar viabilă, dezirabilă sau practică pentru Europa, dar este clar că este nevoie ca Europa să lucreze la eliminarea riscurilor unor părți importante și sensibile ale relațiilor noastre”, a declarat la rândul ei și președintele Comisiei UE, Ursula von der Leyen, adresându-se europarlamentarilor.

Analiza Centrului Belfer sublinia că, pentru prima dată de când au depășit Marea Britanie în anii 1870 pentru a deveni cea mai mare economie din lume, SUA se confruntă acum cu un rival economic care este cel puțin la fel de mare. Deși cursa nu este întotdeauna purtată de către cei rapizi, nici bătălia dată între cei puternici, națiunile cu PIB-uri mai mari au exercitat istoric o putere mai mare în relațiile internaționale. Analiza Harvard citată arată că, așa cum spunea economistul Adam Smith, comerțul îmbogățește atât vânzătorul, cât și cumpărătorul, creând „o plăcintă” mai mare pentru toată lumea. Dar creează și rețele de interdependență asimetrică care îi avantajează pe unii față de alții.

Iar în apriga cursă pentru supremație dintre SUA și China, bătrâna Europă se regăsește prinsă strâns la mijloc, iar economia ei este între ciocanul american și nicovala chinezească.

Daniel Apostol

Share

Share