Încă de la începutul pandemiei, un raport al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) avertiza că piața muncii va fi atât de distorsionată încât nu se va redresa decât abia în 2023. Evident, experții OIM puneau criza forței de muncă pe seama pandemiei, subliniind că pierderea locurilor de muncă distruge „cinci ani de progres” anterior.

Criza de sănătate provocată de pandemia COVID-19 a avut un impact asupra ocupării forței de muncă în Uniunea Europeană. Multe state membre ale UE au pus în aplicare măsuri precum munca pe termen scurt sau asistență financiară pentru întreprinderi, pentru a atenua efectele negative ale crizei COVID-19. Este deja clar pentru toată lumea că piața muncii a fost grav afectată de șocul pandemic, iar recuperarea va fi și mai lentă din cauza crizelor suplimentare aduse economiei globale de desfășurarea războiului din Ucraina.

Pierderea masivă a locurilor de muncă agravează starea de sărăcie și inechitatea la nivel global, iar cele mai afectate segmente de populație sunt tinerii și femeile. Potrivit unei afirmații lansate de către directorul OIM odată cu respectivul raport, „lumea muncii va fi diferită“. Mai recent, o analiză a Gi Group Holding subliniază tendințele și provocările pe piața forței de muncă, scoțând în evidență confruntarea companiilor cu fenomenul migrației și a nivelului importului de forță de muncă. Potrivit analizei citate, importul de forță de muncă este limitat în România la 100.000 de persoane pe an, însă piața locală solicită personal calificat pentru domenii care suferă din cauza lipsei de noi candidați, cum ar fi operatori producție, sudori, lăcătuși, dulgheri sau zidari, meserii care nu sunt foarte atractive pentru candidații tineri. Astfel, în următorii ani, lotul de 100.000 de avize, menționat de autoritățile române, este de așteptat să crească exponențial, un prim indicator a ceea ce se va întâmpla pe piața forței de muncă fiind rezultatele recensământului.

Deși în continuare există o lipsă de predictibilitate, îndeosebi cauzată de conflictul din Ucraina, lipsa de candidați din piața locală este o certitudine, aceasta fiind constantă de dinainte de pandemie. Intrările în ocuparea forței de muncă a putea fi reduse și mai mult, deoarece firmele și-au încetinit sau au anulat procesele de angajare. Mai mult, este posibil ca întreprinderile să aibă în vedere disponibilizări de angajați, sporind ieșirile din forța de muncă, în funcție de condițiile macroeconomice cu impact direct pe afacerile acestora.

Lumea muncii va fi diferită, dar nu avem încă toate datele necesare să reușim să definim cu certitudine cum anume va arăta.

 

Daniel Apostol