Lumea își revine încet din criza economică declanșată de pandemia COVID-19. Însă, după un start spectaculos, creșterea este afectată de inflație și de blocajele din lanțul de aprovizionare.

Privind la cifrele de astăzi, este greu de crezut că, în urmă cu doar șase ani, Banca Centrală Europeană era îngrijorată de o inflație periculos de scăzută. Instituția a demarat atunci un program masiv de relaxare cantitativă, cumpărând masiv active de toate tipurile și inundând piețele cu bani ieftini pentru a împinge inflația de la niveluri potențial sub zero la aproximativ 2% - o țintă considerată de mulți ca fiind un fel de zonă ideală.

Între 2015 și sfârșitul anului 2018, BCE a cheltuit 2.600 de miliarde de euro, aspirând mai ales active financiare guvernamentale, dar și corporative.

O altă modalitate de a promova lichiditatea pe piață a fost reducerea ratelor cheie ale dobânzilor - în 2014, BCE a făcut pasul fără precedent de a reduce rata dobânzii la depozite sub zero, împingând astfel băncile să acorde împrumuturi în loc să tezaurizeze bani.

Operațiunea combinată a BCE de relaxare cantitativă și rate scăzute ale dobânzilor a fost considerată un succes, iar banca a suspendat-o în decembrie 2018, când inflația se situa în jurul valorii dorite de 2%. Dar banca a fost, de asemenea, atacată dur, deoarece a afectat profitabilitatea băncilor europene. În special micii investitori germani au acuzat BCE că le-a distrus economiile.

La sfârșitul anului 2019, relaxarea cantitativă a fost reluată din cauza înrăutățirii condițiilor economice, iar apoi BCE a intensificat atunci chiar și cumpărarea de active pentru a ajuta la relansarea economiei, ca răspuns la COVID-19. Bancherii centrali au creat așa-numitul Program de achiziții de urgență în caz de pandemie (PEPP) pentru a sprijini economia și piețele financiare din zona euro.

Azi, o inflație de 2% este ceva la care bancherii centrali și autorii de politici fiscale pot doar visa. În septembrie, inflația din zona euro a urcat la un nivel record al ultimilor 13 ani. Inflația prețurilor de consum în cele 19 țări a accelerat în septembrie la 3,4% în ritm anual, de la 3% în luna precedentă: cel mai ridicat nivel din septembrie 2008, conform datelor Eurostat.

În Germania, prețurile de vânzare cu ridicata au crescut cu 13,2% în septembrie 2021 față de septembrie 2020. După cum a raportat Oficiul Federal de Statistică Destatis, ultima dată când s-a înregistrat o creștere mai mare de la an la an a fost în iunie 1974, când prețurile cu ridicata au crescut cu 13,3% în urma primei crize petroliere. Față de luna precedentă, prețurile cu ridicata au crescut cu 0,8% în septembrie 2021.

În afara zonei euro, România nu face excepție: a fost nevoie de doar o lună pentru ca rata anuală a inflației să câștige un punct procentual întreg și să urce la 6,3% în septembrie, de la 5,3% în august. Prețurile la produsele nealimentare au crescut cu 8,71%, la alimente cu 4,26% și la servicii cu 3,75%. Potrivit datelor oficiale, prețurile de consum au crescut cu 0,8% în septembrie față de luna precedentă. Rata inflației în perioada ianuarie-septembrie 2021 este de 5,6%, iar Banca Națională a României (BNR) a majorat prognoza de inflație pentru finalul anului la 5,6%. Recent, BNR a luat prin surprindere analiștii când a decis să majoreze dobânda cheie la 1,50% pe an, de la nivelul anterior de 1,25%, în încercarea de a controla inflația galopantă.

Principalii vinovați pentru creșterea inflației sunt combustibilii și energia. Ei sunt de asemenea principala preocupare, deoarece nu doar că ridică probleme existențiale pentru clienții cu venituri mici, captivi ai furnizorilor de electricitate și gaze, dar prețurile mai mari la combustibil și energie influențează practic tot ceea ce produce o economie.

Piețele de energie sunt în plină agitație. În Europa, prețurile la gaze au înregistrat o creștere abruptă de 170% din ianuarie până în septembrie, atât factorii de cerere, cât și cei de ofertă contribuind la o înăsprire a condițiilor de pe piață. Cererea europeană de gaze a fost mai mare în domeniul încălzirii locuințelor, din cauza lunilor mai reci de iarnă și de primăvară, în timp ce o combinație de redresare continuă a producției industriale a menținut și ea cererea la un nivel ridicat. De asemenea, au apărut constrângeri în ceea ce privește aprovizionarea, notează influentul grup de reflecție Bruegel, cu sediul la Bruxelles, indicând faptul că Rusia a limitat exporturile de gazoducte către Europa din cauza cererii interne ridicate și, sugerând de asemenea că ar putea limita livrările de gaze naturale în Europa pentru a-și susține cererea de a începe fluxurile prin Nord Stream 2. Președintele rus Vladimir Putin neagă că ar fi făcut acest lucru și insistă că Rusia își îndeplinește impecabil obligațiile contractuale față de parteneri, inclusiv față de cei din Europa.

Cererea și prețurile pentru energie electrică au fost și ele mai mari în urma redresării industriei și a producției mai mici de energie regenerabilă, a creșterii globale a prețurilor la cărbune și a creșterii fără precedent a prețului carbonului în UE.

Creșterea prețurilor la energie a devenit acum relevantă din punct de vedere macroeconomic în Europa: Bruegel avertizează că o dublare a prețurilor cu ridicata la electricitate ar însemna că consumatorii din UE plătesc cu până la 150 de miliarde de euro mai mult pentru electricitate și că prețurile ridicate la gaze și electricitate se propagă în lanțurile de aprovizionare și provoacă presiuni inflaționiste. Creșterile drastice ale cheltuielilor cu energia vor diminua veniturile disponibile ale celor mai sărace gospodării, care au o înclinație ridicată spre consum, sărăcia energetică în Europa fiind deja o problemă majoră.

Gazele mai scumpe începe să aibă, de asemenea, unele efecte mai ciudate. Pentru a descuraja utilizarea cărbunelui generator de emisii în producția de energie electrică, Uniunea Europeană a impus centralelor electrice obligația de a cumpăra certificate de emisie scumpe. Însă, pe măsură ce prețurile la gaz ajung la un nivel aproape prohibitiv, tot mai multe companii de utilități sunt înclinate să treacă la cărbune pentru a produce electricitate. Asta pentru că, deși prețurile de referință ale certificatelor de emisii de carbon din cadrul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) al Uniunii Europene aproape că s-au dublat de la începutul anului, gazul este și mai scump - prețurile gazelor la bursa din Olanda, sunt de aproape patru ori mai mari decât la începutul anului 2021, remarcă Reuters.

Între timp, la benzinăriile din București, prețurile la carburanții premium au sărit peste pragul psihologic de 7 lei. Iar în condițiile în care prețul țițeiului a trecut de 80 de dolari pentru prima dată de la sfârșitul anului 2014, cu 125% mai mult decât în octombrie anul trecut, nu se întrevede vreun respiro.

În acest context, unii reprezentanți ai industriei alimentare din România au estimat că, din cauza scumpirii energiei și combustibilului, prețurile la raft ale produselor alimentare vor crește cu 3-4%, vârful urmând să fie atins undeva în decembrie sau la începutul lui ianuarie 2022 - pe lângă ceea ce se înregistrează în prezent, desigur

Prețurile mondiale ale alimentelor au crescut deja pentru a doua lună consecutiv în septembrie, atingând un maxim al ultimilor 10 ani, împinse de creșterile înregistrate la cereale și uleiuri vegetale, a anunțat agenția pentru alimentație a Națiunilor Unite. Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO) calculează un indice al prețurilor la alimente pentru a urmări prețurile internaționale ale celor mai comercializate produse alimentare la nivel mondial. Acest indicator a înregistrat luna trecută o medie de 130 de puncte, cel mai ridicat nivel din septembrie 2011, potrivit datelor agenției. Prețurile au crescut cu 32,8% în septembrie.

Și nu este vorba doar de energie. Producătorii europeni mizează pe faptul că multe alte lucruri se vor scumpi: ei se așteaptă ca prețurile materiilor prime folosite în construcții să înregistreze creșteri de două cifre până la sfârșitul anului 2021, potrivit datelor dezvăluite într-un studiu recent al companiei internaționale de consultanță Horváth, și citate de Camera de Comerț Româno-Germană AHK. Cea mai mare creștere ar putea fi de 33% pentru lemn până la sfârșitul anului 2021. Alte creșteri semnificative sunt așteptate la oțel, care va crește cu 15%, și pentru materiale plastice, care vor costa cu 20% mai mult. Creșterile de prețuri la materiile prime au început anul trecut, pe fondul declanșării pandemiei, cele mai mari salturi fiind înregistrate în România și Germania.

În sine, inflația este o mare problemă. Dar dacă o combinăm cu o încetinire economică care pândește după colț, imaginea devine chiar mai sumbră. Blocajele din multe lanțuri de aprovizionare amenință redresarea post-pandemie. Problemele cu forța de muncă în Marea Britanie, congestia majoră a porturilor care duce la blocaje de containere în SUA, întreruperi de energie electrică în China, lipsa semiconductorilor în industria auto internațională - nimeni nu pare să fie la adăpost de crizele care afectează lanțurile de aprovizionare.

Impactul se simte deja: producția industrială din Germania a scăzut în august mult mai mult decât așteptările, pe fondul unor penurii de aprovizionare generalizate. Potrivit Destatis, producția industrială totală (care cuprinde producția din industria prelucrătoare, energie și construcții) a scăzut cu 4,0% în august față de iulie, în termeni ajustați în funcție de calendar.

Iar mai aproape de casă, producția de automobile din România a scăzut în septembrie la puțin peste 29.000 de mașini, mult sub cifra înregistrată în septembrie 2020 (aproape 58, 000), potrivit datelor furnizate de Asociația Constructorilor ACAROM.

În acest context, FMI a avertizat că economia mondială intră într-o fază de risc inflaționist și a cerut băncilor centrale să fie „foarte, foarte vigilente” și să ia măsuri timpurii de înăsprire a politicii monetare în cazul în care presiunile asupra prețurilor se dovedesc persistente. În raportul său World Economic Outlook, în care a corectat ușor prognoza de creștere globală de la 6% la 5,9%, FMI a vorbit, de asemenea, despre o scădere a ritmului de creștere globală, după o redresare puternică înregistrată până acum în 2021.

Dar Fondul nu a confirmat un pericol la care oamenii încep să se gândească și să vorbească din ce în ce mai mult: Gita Gopinath, economist-șef al FMI, a declarat că, datorită forței redresării economice, este prea devreme pentru a „vorbi despre stagflație”, în ciuda unor penurii de aprovizionare care au stimulat și inflația. „Întotdeauna am știut că la ieșirea din această contracție profundă nepotrivirea dintre cerere și ofertă va pune probleme”, a declarat ea pentru Financial Times.

 Alex Gröblacher