„Pregătiți pentru 55” (“Fit for fifty-five”) este ambițiosul titlu sub care Uniunea Europeană proclamă „înverzirea” continentului în următoarele trei decade. Iar „înverzirea înseamnă lichidarea unităților de producție de energie care folosesc ca materii prime hidrocarburi și care, implicit, aruncă în atmosferă cantități uriașe de dioxid de carbon (CO2). Zero-emisii nete este un obiectiv concret al Uniunii Europene și în consecință ajunge să fie un obiectiv obligatoriu pentru fiecare stat membru.

Guvernele poartă astfel o mare răspundere a modului în care vor administra tranziția energetică: încurajarea proiectelor energetice „zero-emisii”, susținerea mediului de afaceri, cooptarea cetățenilor în efortul de reducere a emisiilor și, mai ales, elaborarea politicilor publice necesare. Strategiile statelor membre sunt însă diferite și în strânsă legătură cu resursele de care dispune fiecare țară în parte: resurse naturale, resurse financiare, resurse tehnologice și umane. Dar strategiile guvernelor depind și de felul în care acestea își construiesc alianțe politice și parteneriate economice care să le faciliteze tranziția către zero-emisii. Pentru economia UE, este important ca obiectivul de neutralitate climatică să fie atins într-un mod care să păstreze competitivitatea UE. Aceasta include dezvoltarea de măsuri eficiente pentru a proteja Uniunea de dezavantajul competitiv în comparație cu alte țări care nu au politici climatice atât de ambițioase. Pentru economia fiecărui stat membru, este important ca obiectivul zero-emisii să fie atins într-un mod în care cetățeanul să aibă numai de câștigat, securitatea energetică națională să nu aibă de suferit, iar investitorii să nu fie alungați.

Dar tocmai securitatea energetică națională este pusă sub semnul întrebării chiar acum, în ajunul unei ierni care se anunță a fi una foarte grea pentru europeni, cu puține resurse energetice disponibile și la prețuri care amenință grav și securitatea financiară a populației, dar și a consumatorilor industriali. Multe voci reclamă faptul că la nivelul conducerii Uniunii Europene, gazul natural nu este privit la adevărata sa valoare și capacitate de a sprijini tranziția către paradigma verde. „O tranziție verde echitabilă nu se poate realiza fără aportul gazelor naturale”, spunea președintele FPPG, Franck Neel. Pe fondul dezbaterilor intense la nivel european privind viitorul energetic comunitar, Federația Patronală de Gaze (FPPG) susține că este esențial să ne concentrăm asupra a ceea ce realmente contează, respectiv identificarea celui mai eficient mod prin care putem atinge obiectivul comun de neutralitate climatică până în 2050. Pentru ca tranziția energetică să fie una de succes, este nevoie ca România să se folosească de avantajul competitiv asigurat de disponibilitatea unor resurse precum gazele naturale. Gazele naturale reprezintă un combustibil esențial pentru transformarea sustenabilă a economiilor care au un consum intensiv de cărbune, iar acest lucru este valabil nu doar pentru țara noastră, cât și pentru state ale Europei Centrale și de Est. Gazul natural reprezintă o alternativă viabilă, accesibilă și matură din punct de vedere tehnologic, care poate contribui la reducerea semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră. Tranziția către un mix energetic sustenabil în România poate fi asigurată, în cea mai mare parte, prin trecerea graduală la producția de energie electrică din gaz natural, înlocuind cărbunele. Totodată, nu putem ignora oportunitățile utilizării gazului natural, în viitor, în amestec cu gaze regenerabile și decarbonate și nici potențialul hidrogenului obținut din gaze naturale de a sprijini drumul către decarbonare și tranziția spre o economie sustenabilă.

România are nevoie în continuare de investiții semnificative în îmbunătățirea interconexiunilor energetice regionale, modernizarea infrastructurii și înlocuirea capacităților de producție existente, încercând în același timp să combată efectele secundare ale acestei transformări, ce va fi resimțită de oamenii care trăiesc și lucrează în regiuni cu consum intensiv de cărbune. Dacă tranziția verde europeană se va asocia cu sărăcia și lipsa de speranță, atunci o astfel de politică va da greș pentru toți – lideri din industrie, factori de decizie politică, parteneri sociali și ONG-uri – dar mai întâi pentru cetățenii Uniunii Europene. În toată Europa (și în România, implicit) lipsa gazelor naturale toarnă gaz pe focul inflației și face energia inaccesibilă pentru milioane de cetățeni. Agenția Internațională pentru Energie (AIE) arată că „lipsa acută de aprovizionare cu gaze naturale, gaze lichefiate și cărbune care rezultă din relansarea redresării economice globale a declanșat o creștere precipitată a prețurilor pentru aprovizionarea cu energie și declanșează o trecere masivă la produsele petroliere”. AIE arată că deficitul acut de gaze naturale se răspândește pe alte piețe și în economia globală în general, iar prețurile mai mari ale energiei „se adaugă presiunilor inflaționiste care, alături de întreruperile de energie electrică, ar putea duce la scăderea activității industriale și la o încetinire a redresării economice”. În Europa, inflația (sau chiar hiperinflația) strâns legată de petrol (și energie) aduce la putere un imperiu al sărăciei, în pofida promisiunilor de trai verde și prosper făcute permanent de actuala Comisie Europeană. Milioane de oameni din blocul comunitar (și regăsim aici milioane de români, din păcate) suferă de sărăcie generată de preţurile tot mai mari la energie, iar numărul acestora va continua să crească, a avertizat recent chiar comisarul european pentru locuri de muncă şi drepturi sociale, Nicolas Schmit. Potrivit lui Schmit, Comisia Europeană „ar putea ajuta” ţările membre să limiteze impactul preţurilor foarte mari la energie electrică asupra populaţiei, dar „obligaţia de a lua măsuri revine” în primul rând guvernelor naţionale.

De altfel, Comisia Europeană a adoptat la 13 octombrie anul curent un document cu privire la prețurile la energie, o comunicare pentru a aborda creșterea excepțională a prețurilor la energie la nivel mondial, care se preconizează că va dura pe tot parcursul iernii, și pentru a sprijini populația și întreprinderile europene. Comunicarea include un set de măsuri pe care UE și statele sale membre le pot lua pentru a aborda impactul imediat al creșterii prețurilor și pentru a ne consolida în continuare reziliența la șocuri viitoare. Comisia Europeană a identificat măsuri imediate de protecție a consumatorilor și a întreprinderilor: acordarea de sprijin de urgență pentru venit consumatorilor afectați de sărăcia energetică, de exemplu prin bonuri valorice sau plata parțială a facturilor, care pot fi acoperite din veniturile EU ETS; autorizarea reportării temporare a scadenței facturilor; luarea unor măsuri de protecție pentru evitarea deconectării de la rețea; prevederea unor reduceri temporare și specifice ale nivelurilor taxelor și impozitelor pentru gospodăriile vulnerabile; acordarea de ajutoare întreprinderilor sau industriilor, în conformitate cu normele UE privind ajutoarele de stat; consolidarea razei de acțiune internaționale în domeniul energiei pentru a asigura transparența, lichiditatea și flexibilitatea piețelor internaționale; investigarea eventualelor comportamente anticoncurențiale pe piața energiei și însărcinarea Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) să consolideze în continuare monitorizarea evoluțiilor de pe piața carbonului; facilitarea unui acces mai larg la contractele de achiziție de energie din surse regenerabile și sprijinirea acestora prin măsuri de însoțire. Totodată, la Bruxelles au fost definite și măsurile pe termen mediu pentru obținerea unui sistem energetic decarbonizat și rezilient: intensificarea investițiilor în energia din surse regenerabile, în renovări și în eficiența energetică și eficientizarea licitațiilor pentru sursele regenerabile de energie și a procedurilor de acordare de licențe și autorizații; dezvoltarea capacității de stocare a energiei pentru a sprijini creșterea ponderii surselor regenerabile de energie, care este tot mai mare, inclusiv a bateriilor și a hidrogenului; însărcinarea organismelor europene de reglementare în domeniul energiei (ACER) să analizeze avantajele și dezavantajele organizării actuale a pieței energiei electrice și să propună, dacă va fi cazul, recomandări Comisiei; o eventuală revizuire a Regulamentului privind securitatea aprovizionării pentru a asigura o utilizare și o funcționare mai bune a stocurilor de gaze în Europa; analizarea beneficiilor potențiale ale unui sistem voluntar de achiziționare în comun de către statele membre a unor stocuri de gaze naturale; înființarea unor noi grupuri regionale transfrontaliere în domeniul gazelor naturale care să analizeze riscurile din acest sector și să ofere consiliere statelor membre cu privire la elaborarea planurilor lor naționale de acțiune preventivă și de urgență; consolidarea rolului consumatorilor pe piața energiei, oferindu-le posibilitatea de a-și alege și de a-și schimba furnizorul, de a-și genera propria energie electrică și de a constitui comunități energetice.

Este clară direcția dată de Bruxelles pentru dezvoltarea economiei comunitare: așa cum am mai arătat într-o analiză publicată recent, economia UE va fi verde, digitală și unită, din ce în ce mai multe voci (unele având chiar greutate la nivelul structurilor comunitare) anunțând transformarea majoră în economia Uniunii Europene. Se schimbă deci paradigma economică. Dar cum anume vom face schimbarea paradigmei?

UE lucrează la revizuirea legislației sale în cadrul așa-numitului pachet legislativ „Pregătiți pentru 55”, cu multe reverberații în spațiul comunitar și cu abordări serioase la nivelul majorității statelor membre. Așa cum susțineau recent comisarii europeni Josep Borrell și Virginijus Sinkevičius, acordul verde european (Green Deal) va face din Europa primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050, iar angajamentul obligatoriu din punct de vedere juridic de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 55% până în 2030 reprezintă un reper global.

Dar nu prea aud și nici nu prea văd în spațiul public autohton o preocupare la fel de serioasă pentru ca și românii să fie „pregătiți pentru 55”. Ca toți europenii, ne confruntăm și noi cu provocarea de a decarbona sistemele energetice. Asta înseamnă promovarea intensivă de proiecte energetice pe surse regenerabile, dar înseamnă și asigurarea securității aprovizionării consumatorului autohton la prețuri rezonabile.

Vom reuși să profităm de tranziția energetică sau vom fi forțați doar să-i suportăm costurile? Experții sunt de părere că obiectivul construirii unei societăți cu emisii nete zero până în 2050 este într-adevăr ambițios și va fi destul de provocator; dar este absolut fezabil. Cu condiția ca guvernul să aibă o viziune și să fi trecut deja la acțiune. Dar în România subiectul „pregătiți pentru 55 “ pare să „treacă pe sub radar”, adică, mai pe românește, nu ocupă vreun loc prioritar în agenda liderilor, dincolo de prezența în conferințe și dezbateri pe teme de energie. Politica românească este lipsită de această preocupare, de adaptarea legilor în scopul tranziției cu costuri minime și cu beneficii maxime la era zero-emisii. În întreaga lume se duce o competiție continuă pentru atragerea de investitori majori, a căror contribuție financiară este esențială pentru redresarea și dezvoltarea economiei. Avem aceeași competiție și în Europa Centrală și de Est și în regiunea Mării Negre și, din fericire, România poate pune pe masă câteva argumente competitive față de alte state riverane Mării Negre: suntem membri ai UE, membri ai NATO, suntem o țară cu experiență de peste 100 de ani în exploatarea zăcămintelor continentale de gaze naturale și de peste 40 de ani în exploatarea zăcămintelor marine, deținem deja operatori și tehnologii care extrag gaz din subsolul Mării Negre. Problema este că România are o lege offshore rezultată exclusiv în urma unor confruntări politice interne, fără să fi fost rezultatul unor consultări serioase cu toate părțile implicate, cu reprezentanții companiilor autohtone sau ai celor multinaționale care și-au exprimat dorința de a investi la Marea Neagră. Textul actual al legislației nu folosește în prezent nimănui, de unde și blocajul proiectelor de investiții în offshore-ul Mării Negre: legea nu aduce beneficii nici companiilor care doresc să investească, nici statului român, care poate pierde venituri bugetare estimate la circa 30 de miliarde de dolari, nici pieței muncii, care este vitregită de crearea a peste 30.000 de locuri de muncă, după cum susține FPPG.

„Înverzirea României” este așadar lipsită de politici de reglementare adecvat concepute pentru a transmite semnale de piață corecte, precum este lipsită și de obiective în materie de energie regenerabilă și instrumente de piață care să pregătească calea pentru reducerea riscurilor și vulnerabilităților ce pot veni la pachet în procesul de tranziție. „Înverzirea României” este lipsită și de investiții în rețele și infrastructuri electrice moderne, și de parteneriate strategice de tip public-privat care să asigure forța tranziției energetice.

„Pregătiți pentru 55” nu mai este demult doar un titlu de strategie europeană, trebuie să devină o reală preocupare pentru cei ce conduc. Din păcate, există prea puține semne că acest lucru se întâmplă, iar războiul prețurilor uriașe la energie electrică și la gaze naturale ne demonstrează tocmai faptul că nu suntem deloc pregătiți nici pentru a traversa actuala criză energetică și nici pentru tranziția la o economie verde, bazată pe energii regenerabile.

Daniel Apostol