București – 3 aprilie 2022. Este globalizarea și libertatea comerțului internațional și a investițiilor cu siguranță un lucru bun? Deși acest lucru ar fi părut neîndoielnic în urmă cu câțiva ani, evenimentele din ultima lună și jumătate au mărit gradul de precauție exprimat de ceva timp cu privire la faptul că libertatea unor astfel de acorduri comerciale și de investiții este susceptibilă de abuz. Un nou exemplu important pentru legăturile de afaceri dintre România și Marea Britanie este Actul Național privind Securitatea și Investițiile din 2021 („Actul din 2021”), care a intrat în vigoare pe data de 4 ianuarie, anul acesta.
Simplu spus, Actul din 2021 permite guvernului Marii Britanii să verifice – și, eventual, să respingă – anumite investiții care includ o componentă britanică. Actul din 2021 se aplică în șaptesprezece domenii sensibile ale economiei:
- Materiale avansate
- Robotică avansată
- Inteligență artificială
- Energie nucleară de uz civil
- Comunicații
- Computere
- Furnizori esențiali ai statului
- Autentificarea criptografică
- Infrastructura pentru date
- Apărare
- Energie
- Materiale de uz militar și cu dublă utilizare
- Tehnologii cuantice
- Tehnologii satelitare și spațiale
- Furnizorii de servicii de urgență
- Biologie sintetică
- Transporturi.
Achizițiile – sau achizițiile propuse – care implică un activ sau o entitate din oricare dintre aceste domenii și care au o legătură relevantă cu Marea Britanie trebuie notificate Guvernului Marii Britanii și pot fi supuse aprobării acestuia.
Actul din 2021 se aplică activelor și, de asemenea, entităților. Activele includ terenuri, proprietăți mobile corporale și – cel mai important – proprietatea intelectuală. Entitățile relevante cuprind companii, parteneriate și trusturi.
Conceptul de achiziții utilizat în Actul din 2021 necesită, de asemenea, o analiză atentă – nu este vorba doar de un singur pas, ci de o serie de etape ale dobândirii controlului. Pentru acțiuni sau drepturi de vot, depășirea oricăruia dintre pragurile de 25%, 50% și 75% are importanță, la fel ca și achiziția de drepturi de blocare sau dreptul de a influența orientarea strategică a unei entități. În cazul activelor, dobândirea sau creșterea dreptului de utilizare sau a controlului asupra modului în care este utilizat un activ va fi factorul declanșator.
Există praguri cantitative pentru ca Actul din 2021 să se aplice unora dintre activitățile economice sensibile enumerate mai sus: de exemplu, porturile trebuie să fi manipulat mai mult de 1 milion de tone de mărfuri în anul precedent pentru a intra în domeniul de aplicare al Actului din 2021, iar sistemele de comunicații relevante trebuie să aibă o cifră de afaceri de cel puțin 50 de milioane de lire sterline. Dacă se atinge un prag, este obligatorie notificarea către Guvernul Marii Britanii: în celelalte situații, notificarea se poate face pe bază voluntară.
Actul din 2021 are o acoperire geografică mai largă decât ar părea la prima vedere. Deși trebuie să existe o legătură cu Marea Britanie, entitățile și activele care fac obiectul Actului din 2021 pot să nu fie britanice, sau să nu se afle în Marea Britanie. Companiile străine și alte entități vor face obiectul Actului din 2021 dacă desfășoară afaceri în Marea Britanie sau furnizează bunuri sau servicii unor persoane din Marea Britanie. Activele care nu se află în Marea Britanie vor face obiectul Actului din 2021 dacă sunt utilizate în legătură cu activități din Marea Britanie sau cu furnizarea de bunuri sau servicii către persoane din Marea Britanie.
Odată notificat, guvernul Marii Britanii poate valida tranzacția, poate solicita informații suplimentare, poate impune condiții - fie pentru negocierea tranzacției, fie tranzacției în sine - sau poate bloca tranzacția (sau poate solicita anularea acesteia, dacă a avut deja loc).
Netransmiterea notificării implică potențiale sancțiuni civile și penale, la fel ca și nerespectarea instrucțiunilor date de guvernul Marii Britanii în legătură cu tranzacția. Acest lucru impune un element de incertitudine comercială în orice tranzacție intenționată și, prin urmare, companiile pot dori să notifice chiar și atunci când nu este obligatoriu să facă acest lucru, pentru a avea certitudinea că tranzacția nu va întâmpina obiecții din partea guvernului Marii Britanii.
Deci, care sunt implicațiile practice posibile pentru România? România este cunoscută în special pentru punctele sale forte în domeniul IT și al proprietății intelectuale, precum și pentru soluțiile de offshoring. Principalul aspect este că pragurile cantitative bazate pe volum sau pe cifra de afaceri menționate mai sus nu se aplică sectoarelor economice legate de IT și proprietatea intelectuală, cum ar fi robotica avansată, inteligența artificială, autentificarea criptografică, infrastructura pentru date, tehnologiile cuantice și biologia sintetică. În aceste sectoare, caracterul activității specifice va determina dacă este obligatorie notificarea, sau nu. De exemplu, securitatea cibernetică este un astfel de domeniu.
Deci, ar putea un start-up românesc din domeniul tehnologiei să intre în sfera de aplicare a Actului din 2021? Cu siguranță este posibil, în funcție de tipul de activități care se desfășoară și dacă există legătura necesară cu Marea Britanie. Cred că putem înțelege cu toții de ce sunt necesare astfel de controale, dar sper că această scurtă prezentare a Actului din 2021 a ilustrat modul în care legislația Marii Britanii poate avea implicații practice pentru unele companii și afaceri românești, chiar dacă acest lucru poate să nu fie evident la prima vedere.
