Bani mulți pompați anul trecut de guverne în scopul finanțării redresării economice; blocaje acute în lanțurile de aprovizionare; o cerere crescândă de produse și materii prime. Ce pot însemna toate acestea, altceva decât paie aruncate pe focul deja aprins al creșterii prețurilor? Economiști din întreaga lume se întreabă „unde ar putea ajunge inflația în 2022?”, făcând ca aceasta să pară a fi principala amenințare economică a acestui an. Potrivit revistei The Economist, suntem în fața unei bifurcații: pe un drum, creșterea prețurilor se domolește de la lună la lună și astfel spre sfârșitul anului inflația ar ajunge la un ritm „normal” de 2%. Pe celălalt drum însă, prețurile de consum ar crește cu aceeași intensitate cu care au făcut-o în 2021, iar inflația va rămâne la cote ridicate tot timpul anului următor.
Dar nimeni nu poate spune cu certitudine pe ce drum o apucă economia globală. Și, prin densa ceață a incertitudinilor economice, lumea se avântă în cursa redresării apăsând până la fund pedala de accelerație, dar având în același timp frâna de mână trasă. Pandemia încă în curs și primind resurse noi de la un coronavirus mutant rămâne un risc ridicat pentru menținerea barierelor în lanțurile globale de aprovizionare. Deși experții consideră că 2022 va aduce creștere semnificativă, tendința de deglobalizare născută din blocajele impuse de pandemie se dovedește a fi - pe lângă inflație - o principală provocare pentru economia globală în următorul deceniu. Dacă pandemia este lăsată să-și facă de cap și anul acesta, apariția unor variante COVID rezistente la vaccin ar putea marca o revenire a blocajelor în economie, ceea ce ar putea reduce PIB-ul global cu „un cumulat de 5,3 trilioane de dolari în următorii cinci ani în raport cu proiecția noastră actuală”, după cum aprecia economistul șef al FMI, Gita Gopinath, citată de Deutsche Welle. Raportul PwC Global Economic Watch anunță că economia globală va avansa cu 4,5%, în 2022, dacă impactul variantei Omicron va fi limitat, iar măsurile implementate vor asigura o protecție adecvată împotriva îmbolnăvirilor grave. Previziunile avertizează că vor urma condiții financiare mai stricte, deoarece băncile centrale din economiile avansate își vor majora ratele de politică monetară și își vor reduce programele de relaxare cantitativă. Iar presiunile generate de întreruperea lanțurilor de aprovizionare se vor disipa, conform previziunilor PwC, având în vedere că se observă o ameliorare în ultimele luni ale anului trecut, care va continua în 2022. Această tendință va reduce inflația, până în a doua jumătate a acestui an, oferindu-le băncilor centrale un respiro pentru a amâna potențialele majorări ale ratelor dobânzilor de politică monetară, mai ales dacă economiile se vor confrunta cu probleme suplimentare precum modificări epidemiologice neașteptate.
Întreruperea lanțului de aprovizionare a fost o altă evoluție neprevăzută care a aruncat în aer previziunile inflației. Dar, în timp ce pandemia a provocat unele blocaje reale în rețelele de producție, majoritatea economiilor produc mult mai mult decât anul trecut: de exemplu, producția de producție și transportul maritim din SUA și din piața globală au crescut brusc, susține Jason Furman, profesor de Practică de Politică Economică la Harvard Kennedy School și Senior Fellow la Institutul Peterson pentru Economie Internațională (fost președinte al Consiliului Consilierilor Economici al președintelui Barack Obama).
Dar sprijinul fiscal extraordinar de 2,5 trilioane de dolari pentru economia SUA în 2021, în valoare de 11% din PIB, a fost mult mai mare decât orice pachet fiscal anterior de la al Doilea Război Mondial, iar prezența acestor bani în economie „a aprins” creșterea prețurilor.
Într-un recent articol, economistul Jim O’Neill sublinia că inflația se numără printre problemele cele mai urgente și de actualitate, altele decât pandemia COVID-19. Iar analiștii agenției Bloomberg, trecând în revistă cele mai mari riscuri economice ale lui 2022, menționau că, la întrebarea „ce ar putea merge prost în 2022?”, un răspuns cert este „inflația”, printre alte posibile răspunsuri precum „Omicron”, „prăbușirea Evergrande în China”, „o nouă criză euro”, „scumpirea alimentelor în Orientul Mijlociu”, „creșterea ratei dobânzii”, „tensiunile dintre Rusia și Ucraina”.
O mare parte din presiunile inflaționiste de astăzi pot fi legate în continuare de viteza redresării în multe economii, dar și de întreruperile mari, încă persistente, în lanțurile de aprovizionare. Creșterea temerilor legate de inflație în 2022 „umbrește o revenire economică robustă”, arată și S&P Global Ratings în perspectivele economice construite pentru primul trimestru al anului. Pandemia continuă să facă ravagii în unele părți ale lumii, dar deși răspândirea virusului nu e controlată pe deplin iar impactul său economic a scăzut în mod clar, redresarea economică a condus la îngrijorări cu privire la inflație.
Gândirea inițială -spun experții S&P - a fost că va exista o creștere modestă și temporară a inflației la începutul anului 2021, pe măsură ce economiile se vor redeschide; cu toate acestea, evenimentele s-au dovedit diferit. Presiunile asupra prețurilor au persistat și s-au extins mai mult decât se aștepta. Indicele cheltuielilor de consum personal din SUA a crescut la maximul ultimelor trei decenii, iar indicele armonizat al prețurilor de consum din zona euro a atins la rândul său un maxim istoric. În țările emergente, inflația a continuat să crească, mai ales reflectând prețurile energiei.
Inflația aruncă o problemă grea pe masa tuturor băncilor centrale. Iar BCE are cartoful fierbinte pe masă și nimeni nu pare să știe cum să-l apuce. În primul rând, forțată să intervină - prin finanțarea datoriilor suverane - pentru susținerea statelor din zona euro în combaterea efectelor pandemice, BCE a dat naștere unui surplus de bani, arătau recent experții Jürgen Stark, Thomas Mayer și Gunther Schnabl, definind „dilema existențială” a Băncii Centrale Europene. Bani mai mulți în piață înseamnă cerere consistentă, cerere care se confruntă cu lipsa aprovizionării și cu blocajele produse de pandemie pe lanțurile de aprovizionare.
Întreruperea lanțului de aprovizionare a jucat un rol cheie în înfrânarea redresării globale în 2021, iar experții se așteaptă ca blocajele aprovizionării să continue să afecteze creșterea economică, deși este speranță că deficitele de aprovizionare se reduc odată cu scăderea costurilor de transport și cu creșterea exporturilor de cipuri. Dar eliminarea întreruperilor în lanțurile de aprovizionare nu se poate realiza înainte ca noi capacități relevante de transport oceanic să fie implementate (iar pentru aceasta orizontul prognozat este 2023, cel mai curând) sau ca lanțurile de aprovizionare să fie adaptate la „nearshoring” (practica de a transfera o operațiune comercială înapoi cât mai aproape de piața de desfacere). Iar cu cât întreruperile lanțului de aprovizionare se dovedesc a fi mai persistente, cu atât mai mult se așteaptă ca inflația să continue „să fiarbă” pentru cea mai mare parte a anului 2022, punând bancherii centrali -dar și buzunarele tuturor - sub presiune. Tot cu privire la resurse, un punct de vedere ceva mai optimist îl au analiștii Morgan Stanley, care cred că întreruperea lanțului de aprovizionare ar trebui să se disipeze anul acesta. Lanțurile de aprovizionare din SUA sunt la un pas de redresare și de aceea unii economiști americani cred că majorările prețurilor mărfurilor sunt, de asemenea, pe cale să se diminueze. Dar ceea ce e valabil pentru America nu e neapărat valabil și pentru Europa.
Incertitudinea cu privire la perspectivele economice este acum probabil cea mai mare de la începutul pandemiei. Europa este „roșie”, iar zona euro se luptă să țină sub control noul val de infecții Omicron. Perturbarea lanțurilor economice provocată de pandemie a cauzat o gamă largă de blocaje pe partea ofertei în ultimul an, în domenii precum materiile prime, bunurile intermediare – inclusiv semiconductori – și transportul de mărfuri (precum și pe piața muncii). Eforturile furnizorilor de a construi zone tampon, ca reacție la amenințarea penuriei anumitor bunuri, au contribuit la lipsuri, expunând vulnerabilitățile rețelelor globale de aprovizionare „la timp”. Între timp, dezechilibrele dintre cerere și ofertă au fost agravate de o schimbare a cererii legată de pandemie de la servicii la bunuri. Aceste dezechilibre nu numai că au format un factor de constrângere în revenirea industrială globală în urma șocului pandemic, dar au contribuit și la o creștere a inflației.
Iar acum se impune prudență. Potrivit analiștilor ABN AMRO, în primul rând ar trebui să fim atenți în generalizarea problemelor de aprovizionare. Efectul direct al crizelor de pandemie asupra unităților de producție și lanțurilor de aprovizionare provoacă creșterea tarifelor pentru transportul containerelor, a deficitului de semiconductori și a distorsiunilor în piața muncii. Dacă una dintre ipotezele cheie pentru perspectivele ABN AMRO se va dovedi corectă – și anume aceea că 2022 va avea mai puține perturbări pandemice în comparație cu 2021 –, aceasta ar trebui să implice o atenuare a acestor blocaje de aprovizionare în cursul acestui an. Și dacă o altă ipoteză-cheie – aceea că redeschiderea canalelor de aprovizionare va sprijini o rotație a consumului de la bunuri la servicii – se va menține, de asemenea, aceasta ar contribui și la reducerea acestor dezechilibre între cerere și ofertă. Primele indicații ale unei anumite diminuări a blocajelor sunt vizibile în tarifele de transport de containere (care au scăzut cu 10-20% în ultimele luni) și, în unele îmbunătățiri, în creșterea lunară a timpilor de livrare pentru semiconductori.
Este însă de remarcat că răspândirea Omicron și/sau a altor noi variante de OVID-19 poate întârzia procesul de normalizare a lanțului de aprovizionare și, prin urmare, poate face blocajele de aprovizionare și mai persistente decât au fost deja până acum. Rezultatul injecțiilor statale de lichiditate și al înghețării lanțurilor de aprovizionare se vede în prețurile din ce în ce mai mari, care probabil sunt pe cale să devină endemice prin creșterile ulterioare ale salariilor. Multe guverne și bănci centrale - de oriunde din lume, din SUA, din zona Euro sau din țări precum România - au de luat în serios riscul unei spirale salarii-preț. În unele economii puternice există puține indicii că acest lucru se întâmplă în prezent, dar în economii mai fragile, politicile sociale sunt deja orientate pentru a „îndrepta lucrurile în interesul cetățeanului”.
În al doilea rând, prețurile la energie au speriat și continuă să sperie majoritatea economiilor, mai ales cele intensiv energofage. Promisiunea europeană de „transformare verde” nu numai că e departe de a ne ajuta acum, dar e și mai evident că procesul în sine de „înverzire” a energiei nu are cum să se producă fără a alimenta inflația.
Și dezbaterea este acum dacă inflația este tranzitorie și se va atenua treptat, sau dacă este persistentă și necesită un răspuns politic mai devreme decât era planificat. Starea confuză este acum singura certitudine a începutului de an, despre care analiștii BlackRock cred că marchează „un nou regim de piață, diferit de cel din ultima jumătate de secol”. Potrivit acestora, 2022 este anul cu o combinație unică de evenimente, toate guvernate de incertitudine: repornirea economiei, noile tulpini de virus, inflația și presiunea pe băncile centrale și – deloc în ultimul rând- recuperarea lanțurilor de aprovizionare.
Așadar, începem 2022 cu speranțe mari, dar încă navigând prin confuzie. Nimeni însă nu se hazardează încă să spună „cât de scump” va fi 2022.
Daniel Apostol
