În această vară aniversați patru ani de la preluarea mandatului de manager al Filarmonicii de Stat din Sibiu. Care sunt cele mai importante realizări bifate în această perioadă împreună cu echipa pe care o conduceți?

Într-adevăr, în luna august marchez 4 ani de când am câștigat concursul pentru postul de manager al Filarmonicii Sibiu, timp în care, alături de echipă, am avut parte de provocări – în primul rând, pandemia – și de nenumărate realizări. Proiectul de management cu care am câștigat primul mandat a avut ca scop principal scoaterea Filarmonicii Sibiu din conul de umbră în care se afla, instituția nefiind foarte cunoscută publicului din afara zidurilor cetății. Pentru aceasta, am propus o serie de programe și proiecte noi, cu public țintă diferit de cel al concertelor regulare de joi, astfel încât publicul să se diversifice și să atragem categorii noi de beneficiari, mai ales copii și tineri. O altă direcție pe care am propus-o a fost valorizarea patrimoniului material al Filarmonicii, care își desfășoară activitatea într-o clădire de monument istoric, cu o poveste aparte: este primul teatru de pe teritoriul actual al României și singura scenă europeană acoperită aflată în incinta unui fost bastion militar. Mi-am propus ca orchestra să evolueze din punct de vedere calitativ, prin invitarea unor dirijori și soliști valoroși și printr-un repertoriu mai diversificat, care să cuprindă lucrări românești, dar și lucrări moderne și contemporane.

Drumul de la propunere la realizare nu este totdeauna ușor, dar faptul că am alături de mine o echipă implicată și dedicată este esențial. O Filarmonică înseamnă muncă în echipă, unde contribuția fiecărui membru contează pentru rezultatul final. Împreună, am crescut așa cum se spune în basme, „într-o zi cât alții în 7”, cu responsabilitate, perseverență, inspirație, seriozitate, bună-credință.

Cu aceste calități în spate, am reușit să organizăm în 2022 un număr de 235 de evenimente, față de 70, câte au fost în 2019. Acestea cuprind nu doar concertele simfonice susținute de orchestră, ci și concerte camerale, activități dedicate copiilor, concerte extraordinare, turnee și evenimente în parteneriat. Organizăm 9 festivaluri, fiecare cu tematică diferită, astfel încât, cu mic, cu mare, fiecare membru al comunității sibiene, dar și turiștii care ne vizitează, pot pune Filarmonica Sibiu în programul lor. Diversificarea ofertei culturale a avut ca rezultat creșterea numărului de beneficiari plătitori în 2022 la un nivel superior anului 2018 și pentru asta mulțumim publicului nostru.

Am deschis pentru public spații ale Filarmonicii care acum sunt foarte îndrăgite: Acoperișul, care găzduiește concerte în fiecare vară, iar anul trecut, în mai, aici l-am avut oaspete pe Majestatea Sa, Regele Charles al III-lea; Chimnița Filarmonicii, unde au loc concertele de jazz, conferințele culturale și mai nou, Cafeneaua muzicală; Esplanada Filarmonicii, care a devenit în 2020 un simbol al rezistenței prin cultură în fața pandemiei de COVID-19.

Am realizat un proiect de reparație și modernizare a unor spații și teraselor Filarmonicii, iar în prezent întregul iluminat al clădirii este ecologic. Parcurgem pașii pentru a implementa un DALI care prevede modernizarea sălii de concert. Avem dotările necesare unui studio video, iar acest lucru a fost esențial pentru desfășurarea activității în pandemie. Întreaga administrație este digitalizată.

Aceste lucruri nu au trecut neobservate, dovadă fiind cele mai recente distincții: premiul pentru Muzică acordat de către Radio România Cultural, premiul de excelență al UCRRM pentru festivalul „Minunata Muzică Nouă” și, desigur, ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, conferit de ES, domnul Klaus Iohannis, președintele României, în anul 2021.

Pentru toate acestea, sunt recunoscător echipei, dar și Consiliului Județean Sibiu, fără a cărui susținere, activitatea noastră nu ar fi posibilă.

Ultimii ani ne-au adus într-o zodie nefastă, marcată de pandemie, conflicte, crize și incertitudini socio-economice, aproape fără precedent în istoria recentă. Cum au modelat aceste provocări dinamica interesului și accesului la manifestările culturale?

Omenirea a trecut prin multe astfel de perioade, iar arta și cultura au avut mereu un rol important. Pe de-o parte, perioadele dificile au însemnat pentru artiști, poate aparent paradoxal, surse de inspirație și mai ales de inovare, deoarece au fost nevoiți să se adapteze sau să răspundă cerințelor unor noi contexte. În același timp, societatea s-a bazat și se bazează în continuare pe artă și cultură pentru a face față vremurilor grele și chiar pentru a supraviețui. Mai ales într-un context al globalizării, cultura este cea care ne face unici, pe de-o parte, dar ne lasă deschisă calea dialogului, pe de altă parte.

Noi am ales să nu fim pasivi și să ne adăpostim la siguranța contractului nedeterminat, așteptând cuminți să vină vremuri mai bune. Am ales să fim recunoscători că avem această stabilitate și am găsit căi pentru a ajunge în continuare la publicul nostru, pentru a-l susține moral în momentele dificile pe care le parcurgem împreună. Astfel, în pandemie, am realizat scurte clipuri video cu diverse tematici muzicale, concerte și recitaluri online, iar când vremea și regulile au permis, am ieșit în aer liber și am cântat. Ne-am adaptat programele regulilor și situațiilor imprevizibile și am reușit să trecem cu succes peste greutăți.

Cred că oamenii au mereu nevoie de o supapă, de un loc magic în care grijile cotidiene dispar. Misiunea noastră este să oferim, prin muzică, acest loc.

Care este profilul publicului român iubitor de muzică simfonică și cât de importantă este educația muzicală în viața cetății? 

La Sibiu, publicul concertelor simfonice regulare este unul fidel, urban, educat. Spre deosebire de anii anteriori, constat cu bucurie că media de vârstă a participanților tinde să scadă, mai ales la acele concerte unde repertoriile sunt neconvenționale (muzică contemporană, rock simfonic, jazz). Mă bucur că văd părinți cu copii în sală.

Educația muzicală este esențială dacă ne dorim să mai avem, peste 20-30 ani, nu doar public în sală, dar și muzicieni. Acesta este motivul pentru care organizăm numeroase activități dedicate copiilor, atât concerte educative, cât și ateliere creative muzicale. În anul 2022 am avut 87 astfel de evenimente, iar impactul a fost direct și foarte vizibil: concertele educative sunt foarte de succes, astfel că de fiecare dată organizăm minim 2 reprezentații în aceeași zi și ne-am bucurat să vedem că o parte dintre copiii care au participat la atelierele creative și-au adus ulterior părinții la concert.

Ține de noi, instituțiile de profil, să propunem programe și proiecte cu adevărat atractive pentru copii (și pentru părinții acestora), dar și pentru adolescenți, un segment demografic destul de provocator de abordat și de aceea deseori neglijat. Cu cât există mai multă diversitate în programe, fără a renunța la calitate și fără a uita că scopul instituțiilor publice de cultură nu este acela de a face show-bizz, cu atât cresc șansele de a atrage publicul care poate ar fi reticent sau temător în fața lui Beethoven. Cu cât comunicăm mai eficient și pe canalele adecvate mesajul nostru, cu atât vom deveni mai relevanți pentru mai mulți oameni.

Momentan, încă pare că ne aflăm sub spectrul viziunii că muzica simfonică este un monument, un lucru accesibil doar unui public atent selecționat (nu știm de către cine). Nu trebuie să uităm, totuși, dacă alegem această abordare, că unul dintre principiile enunțate în Carta de la Veneția din 1964 privind conservarea și restaurarea monumentelor istorice este acela conform căruia „Conservarea monumentelor este întotdeauna facilitată de către alocarea lor unor utilizări sociale”. Așadar, este esențial să știm să adaptăm discursul astfel încât el să ajungă la cât mai mulți oameni.

Unde se poziționează în acest moment România pe scena internațională, din punct de vedere al ofertei de concerte și spectacole cu orchestră live?  

România are în prezent un singur eveniment muzical recunoscut internațional, dedicat fenomenului simfonic, și anume Festivalul Enescu.

Pe lângă acesta, desigur, există mulți muzicieni români valoroși care trăiesc și profesează în România sau în alte țări, există parteneriate culturale, turnee și proiecte internaționale la care participă muzicieni sau orchestre românești. Există contexte în care orchestrele din România reușesc, uneori cu mari eforturi, să aducă nume mari pe scenele lor – desigur, mai ales la București, dar mai nou și la Sibiu, Brașov, Satu Mare, Oradea, Bacău, Târgu Mureș și Timișoara - în contextul Capitalei Culturale.

Este important că noua generație de manageri de instituții culturale muzicale este formată preponderent din oameni care au studiat sau au lucrat și în alte țări și vin cu o experiență profesională diferită și diversă. Între noi există o bună comunicare, dar și o concurență sănătoasă și constructivă, ceea ce este esențial dacă vrem să ne imaginăm o relevanță a României pe scena muzicală internațională în viitor. Managementul îndreptat spre creșterea calității orchestrelor este una dintre direcțiile de atingere a acestui scop, însă pentru succes, este nevoie ca liceele și universitățile de profil să atragă profesori și viitori studenți îndreptați spre performanță. Instituțional, este important să facem eforturi susținute și să încercăm să țintim cât mai sus, să fim conștienți că era în care finanțarea se acordă doar pentru că suntem „artiști” tinde să apună, mai ales pe fondul crizelor pe care societatea le traversează, să devenim mai proactivi și mai responsabili profesional. Dacă reușim să facem asta, la nivel de țară, nu doar la nivelul unei singure instituții, cred că avem șansa să parcurgem pașii spre a deveni relevanți pe scena internațională.

Deocamdată, din păcate, aceste momente sunt mai degrabă excepții.

Migrarea către online, digitalizarea și inteligența artificială devin pe zi ce trece tot mai prezente în cotidian. Care sunt beneficiile acestor schimbări de paradigmă și cât de mult ar putea transforma experiența artistică în viitorul apropiat? 

Cred că tehnologia a intrat de mai demult în relația cu arta și experiența artistică, iar acest lucru este normal – ambele sunt demersuri ale descoperirii și curiozității intelectuale. Cred că pandemia a fost cea care a făcut trecerea de la un demers artistic la unul practic, astfel că tehnologia a devenit mediul prin care, pentru o vreme, ne-am putut bucura de acele experiențe pe care eram obișnuiți să le trăim mai degrabă live.

Pentru Filarmonica Sibiu, existența unui proces de digitalizare anterior pandemiei a însemnat o adaptare imediată la noua situație: am fost primii din România care au transmis un concert online, chiar înainte de decretarea stării de urgență. Internetul ne-a ajutat să putem fi urmăriți de mult mai mulți oameni decât ar fi posibil în sala de concert, iar acest lucru ne-a ajutat să creștem în notorietate. Cred că, pe lângă evenimentele outdoor ce au urmat în 2020, inclusiv această abordare a contribuit la o întinerire a publicului.

Privind retrospectiv, acum aș putea spune că în mod prevestitor-ironic, în anul 2019, alături de Filarmonica Sibiu, am cântat, în cadrul Festivalului Enescu, Concertul pentru dirijor și orchestră, o lucrare pe care compozitorul Constantin Basica mi-a dedicat-o. Premisa de la care pornește este aceea că un computer cuantic – deci, o inteligență artificială – vrea să învețe să fie dirijor, iar pentru asta are nevoie, desigur, de o experiență profesionistă de învățare. În timpul concertului, am purtat o cască EEG, m-am calibrat la senzori care alterau sunetele instrumentelor în funcție de mișcările mele, am rupt linia temporală – totul pentru ca GEBOCAR(q)IS (Gesture-Based Orchestral Control via Artificially quasi-Intelligent System, n.r.) să învețe să dirijeze. Apoi a venit pandemia, când computerul a fost mediul prin care am mai putut avea astfel de experiențe, când am încercat cu mult efort să ne înregistrăm acasă și să ne sincronizăm sunetul ca și cum am fi fost împreună pe scenă.

Așadar, tehnologia este deja imersată în artă – sau invers? – și există multiple experiențe create astfel. Ediția de anul acesta a festivalului Minunata Muzică Nouă / Brave New Music, ce va avea loc în noiembrie, este puternic legată de prezența tehnologiei și artei electronice în muzică.

Revenind la normalitatea noastră post-pandemică, am constatat că oamenii au răsuflat ușurați și s-au bucurat enorm când au auzit din nou instrumentele live, fără medierea ecranului și boxelor. Pentru generația noastră, contactul direct și nemijlocit cu muzica este încă foarte relevant, dar este acesta oare și adevărul generațiilor viitoare? Răspunsul este desigur la ei, dar ține și de noi și de modul în care le vom transmite informațiile pe care le considerăm importante.

Sunteți considerat, deopotrivă, cel mai nonconformist dirijor român al momentului, dar și un manager de succes. Cum arată o zi obișnuită în programul dvs. „la birou”, în ce măsură sunt complementare aceste două activități și cum reușiți să le echilibrați? 

Din fericire, nicio zi nu seamănă cu cealaltă și deși poate suna obositor, pe mine mă menține alert. Activitatea mea de manager nu a sistat-o pe cea de muzician, astfel că în cadrul Filarmonicii, alături de echipa mea, încerc să ofer cadrul optim în care muzicienii, invitați sau angajați, să își desfășoare activitatea – din punctul de vedere al organizării, condițiilor de muncă, dotărilor, etc. În același timp, atunci când sunt invitat la alte orchestre, pe lângă bucuria de a face muzică, încerc să mă inspir din modelele instituționale pe care le întâlnesc.

Care sunt principalele evenimente și proiecte derulate de Filarmonica din Sibiu în 2023 și cum se conturează programul în a doua parte a acestui an?

Anul acesta, Filarmonica Sibiu este invitată pentru a treia oară consecutiv la Festivalul Internațional George Enescu, unde va susține un concert la Sala Radio, în data de 16 septembrie, sub bagheta dirijorului american Roderick Cox.

Până atunci, ne așteaptă o vară festivalieră, care începe cu prezența în ediția aniversară a Festivalului de Teatru, apoi cu Zilele Muzicale Româno-Americane care anul acesta aniversează 20 de ani, Concursul internațional de pian Carl Filtsch, unde așteptăm tinerii pianiști dornici de afirmare. Concertele pe Acoperiș vor oferi cea mai bună coloană sonoră pentru cele mai spectaculoase apusuri de vară, iar după revenirea de la Festivalul Enescu, transformăm Sibiul în capitala operei odată cu Sibiu Opera Festival, într-o ediție de colecție. Deschidem stagiunea, apoi privim cu un ochi către viitor la Brave New Music, iar în decembrie, Darurile Muzicale aduc un spectacol în premieră dedicat Zilei Naționale, dar și îndrăgitele concerte de Crăciun și Anul Nou.

 

Un interviu de Ioan Dornescu