În majoritatea cazurilor, să recunoaștem, oamenilor nu prea le plac schimbările. Ei vor să facă lucrurile în continuare așa cum le făceau înainte. Dar, dacă aplici presiunea adecvată, vor fi constrânși să încerce alte metode. Acesta este motivul pentru care crizele acționează întotdeauna ca agenți foarte eficienți ai schimbării.

Luați exemplul României. Timp de ani de zile, decarbonizarea economiei, în special a sectorului energetic, era ceva frumos de așezat în documentele de strategie, o caracteristică a discursului progresist de la Bruxelles. Experții cereau autorităților să creeze un cadru favorabil pentru înlocuirea vechilor centrale pe cărbune cu parcuri eoliene sau solare. Apelurile lor nu au fost ascultate. Sectorul privat a fost, de asemenea, reticent în a participa la această tendință, așteptând, probabil, scheme de subvenții de stat mai generoase, precum cele care au fost puse la dispoziție cu mai bine de un deceniu în urmă, dar care au fost apoi abandonate.

În ultima vreme însă, din cauza efectelor războiului din Ucraina vecină asupra pieței energetice, guvernul și companiile au adoptat o nouă atitudine pozitivă. Energiile regenerabile sunt sexy.

Atât de la modă sunt încât, până în decembrie 2024, compania energetică Monsson vrea să investească circa 800 de milioane de euro în partea de vest a României, unde construiește ceea ce susține că va fi cel mai mare parc fotovoltaic din Europa, cu o putere de peste 1 GW. În total, Monsson are în proiect aproximativ 2 GW pentru județul Arad, urmând ca cel târziu din 2024 să mai construiască încă două parcuri solare. Aceste două parcuri ar urma să fie finalizate în 2026, cu investiții de aproximativ 600 de milioane de euro, ceea ce ridică totalul investițiilor la 1,4 miliarde de euro.

Alte companii nu urmăresc să producă energie electrică în principal pentru a o vinde, ci pentru a o folosi în scop propriu. De exemplu, unii dintre operatorii importanți din industria de telecomunicații intenționează să-și alimenteze mai multe instalații și centre de date cu energie solară. Iar știri ca aceasta apar aproape zilnic în presa de afaceri.

Politicienii români s-au mișcat și ei cu promptitudine. Centralele electrice care produc energie electrică din huilă și lignit vor fi scoase treptat din rețea, conform unui proiect de lege adoptat recent de Senatul României, în calitate de cameră decizională. Centralele pe lignit cu o capacitate de 660 MW urmează să fie închise până la sfârșitul anului 2022, iar restul unităților pe lignit cu o capacitate de 1.425 MW urmează să fie închise până la sfârșitul anului 2025. Lovitura finală pentru huilă va veni cel târziu la sfârșitul anului 2032, când va înceta generarea a încă 1.140 MW. De asemenea, vor fi închise și minele de cărbune, iar exploatarea va fi eliminată treptat. Până la sfârșitul anului 2030, centrala electrică de la Paroșeni, cu o capacitate instalată de 150 MW, va asigura neutralizarea huilei, provenind din lucrările de asigurarea a zăcămintelor de cărbune.

Iar pentru a avea cel puțin aceeași putere disponibilă în sistemul energetic național, aceste centrale pe cărbune închise trebuie, bineînțeles, să fie înlocuite. Proiectul enumeră, într-adevăr, mai multe noi capacități de producție. De exemplu, urmează să fie construite două centrale electrice cu turbine pe gaz și cu abur cu o capacitate totală de 1.325 MW: una la Ișalnița, cu o capacitate de 850 MW, va fi pusă în funcțiune în 2026, iar o a doua la Turceni, cu o capacitate de 475 MW, este planificată pentru același an. Ambele sunt, de asemenea, compatibile pentru conversia ulterioară de la gaze naturale la hidrogen. În plus, până în 2024 vor fi construite opt parcuri fotovoltaice cu o capacitate totală de 735 MW. Aceste investiții au fost deja aprobate de Comisia Europeană și sunt finanțate și de Fondul de modernizare în valoare de aproape 900 de milioane de euro.

Cu siguranță, camera superioară a Parlamentului nu a forțat nota din pură dragoste pentru mediu. Voci din coaliția majoritară au arătat cu degetul spre PNRR, Planul Național de Reconstrucție și Reziliență. Legea care menționează dezafectarea centralelor poluante pe cărbune era necesară pentru ca România să poată atrage de la Bruxelles circa 2,8 miliarde de euro, arătau politicienii.

Oricât de lăudabile ar fi, nu toate acțiunile politice sunt lipsite de controverse. Guvernul și majoritatea sa din Parlament au dorit să reia rapid construcția la două mici hidrocentrale pe râurile Jiu și Răstolița, unde lucrările fuseseră oprite din cauza faptului că respectivele sectoare de râu au fost declarate arii naturale protejate în cadrul unui parc național. Dar, dat fiind un beneficiu total de energie de numai 100 MW, pus în balanță cu riscurile de mediu, legea trecută rapid împotriva opoziției pare să fi mers prea departe în protejarea intereselor financiare reprezentate de banii deja cheltuiți pentru aceste centrale, anume în jur 300 de milioane de euro. Legea a fost respinsă de Curtea Constituțională din cauza unor aspecte tehnice și, cel mai probabil, majoritatea o va urmări în continuare.

Apropo de PNRR negociat cu Uniunea Europeană: românii nu stau cu ochii doar pe banii de la Bruxelles. Și Statele Unite intenționează să fie un actor important al tranziției energetice din România. Americanii pot aduce o expertiză cheie în domeniul energiei nucleare, o sursă de energie care după o dezbatere aprigă în Uniunea Europeană a primit undă verde – un joc de cuvinte intenționat - pentru a fi considerată curată.

În timp ce experții internaționali se tocmeau pe țintele de climă la COP 27 în stațiunea de vacanță egipteană Sharm El-Sheikh, România și SUA au folosit acest context pentru a anunța un acord important. Banca americană Exim Bank acordă României un împrumut de peste trei miliarde de dolari americani pentru finalizarea reactoarelor 3 și 4 de la centrala nucleară de la Cernavodă, au declarat presei ministrul român al Energiei, Virgil Popescu, și directorul executiv al Exim Bank, Reta Jo Lewis, în cadrul unei întâlniri la care au mai participat președintele României, Klaus Iohannis, și responsabilul special al SUA pentru climă, John Kerry.

În prezent, cele două unități în funcțiune de la centrala nucleară de la Cernavodă, fiecare cu o capacitate de 700 MW, reprezintă aproximativ 20% din mixul de energie electrică din România. Cu toate acestea, reactorul 1 este programat să fie oprit în 2027 și să fie retehnologizat în următorii doi ani pentru a-și prelungi durata de viață cu încă 30 de ani.Reactorul 2 a fost pus în funcțiune în 2007 și durata sa de viață este, de asemenea, de 30 de ani, astfel încât nu va fi programat pentru lucrări mai ample în viitorul apropiat.

În 2015, a fost semnat inițial un memorandum cu China General Nuclear Power Group (CGN) pentru construcția celui de-al treilea și al patrulea reactor. Cu toate acestea, România a renunțat să mai negocieze cu grupul chinez în 2020 și a încheiat în același an un acord cu SUA pentru o investiție de șapte miliarde de dolari în modernizarea reactorului 1 și construirea reactoarelor 3 și 4. Potrivit premierului român Nicolae Ciucă, ambele ar trebui să fie gata până în 2030 și să genereze fiecare aproximativ 700 MW de energie electrică.

Aceasta nu este singura cooperare în domeniul energiei nucleare în care sunt implicate cele două țări. În luna iunie, în contextul summitului G7 de la Schloss Elmau, în Bavaria, guvernul american s-a angajat să colaboreze cu compania americană NuScale Power pentru a oferi 14 milioane de dolari în vederea sprijinului la construcția unei centrale de tip SMR (Small Modular Reactor) în România, prima de acest fel. NuScale și partenerul român de proiect, Nuclearelectrica, care operează și centrala nucleară convențională de la Cernavodă au convenit deja asupra amplasamentului acestei prime centrale de mici dimensiuni: SMR-ul va fi construit lângă Doicești, în județul Dâmbovița, pe locul unei foste centrale de cogenerare.

La semnarea acordului de împrumut la Sharm El-Sheikh, președintele României, Klaus Iohannis, a declarat că România și-a propus un obiectiv ambițios de a deveni autosuficientă din punct de vedere energetic și de a genera suficientă energie pentru oamenii și companiile din țară.

Dar această perspectivă asupra lucrurilor poate fi deja depășită și lipsită de ambiție.

Da, economia românească are nevoie de mai multă energie. De exemplu, există o creștere spectaculoasă a vânzărilor de mașini electrice, susținută de subvenții generoase pentru noile VE și hibride. Vânzările s-au triplat față de 2021 și încă mai există potențial. Dar, pentru a-l exploata, este nevoie de o infrastructură mai bună. Cu un buget de 500 de milioane de lei pentru stațiile de reîncărcare, Administrația Fondului pentru Mediu stimulează îmbunătățirea infrastructurii - dar mai multe stații de reîncărcare înseamnă și o cerere mai mare de energie electrică.

Iar între timp, indiferent de cererea internă, două piețe de electricitate complet noi s-ar putea deschide și pentru producătorii și furnizorii de energie din România: Moldova și Ucraina.

Atacurile repetate cu rachete rusești asupra infrastructurii energetice ucrainene au aruncat nu numai Ucraina în întuneric, ci au provocat întreruperi masive de energie electrică și în Moldova, deoarece aproximativ 30% din energia electrică moldovenească provine din Ucraina.

A devenit clar că, pentru a avea acces la surse alternative, ambele țări ar trebui să fie mai puternic conectate la rețelele electrice din vestul lor. Odată ce această conexiune va fi stabilită, energia electrică ar putea curge mai bine către ele - inclusiv din România.

Pentru a compensa pierderea importurilor de energie din Ucraina, Moldova s-a bazat deja în mare măsură pe energia din România. În octombrie, Hidroelectrica, unul dintre cei mai mari producători români, a semnat un contract de furnizare de 100 MW cu Energocom din Moldova. Iar compania energetică ucraineană EKU a folosit conexiunea de rețea existentă cu România și a importat cantități mici de energie electrică în scopuri de testare.

Așadar, în acest moment, și în viitor cu atât mai mult, piața de electricitate poate absorbi tot pe ce poate mână.

Alex Gröblacher